Încet, Dar Sigur

Ce scurt e drumul de la extaz la agonie
Cât îţi lipsesc momentele de euforie 
Nebunie şi chimie, iar acum e pulbere
La fel ca mintea ta, tot mai tulbure. 
Clipele trec, în mine ceva se rupe
Iar glasul tău se pare ca lama o ascute
Încet, dar sigur pleoapele mi se închid, 
Încet, dar sigur încep să mă sting. 

Şi parcă îmi e mai greu să respir
Mă simt rupt, smuls ca un trandafir
Sunt veştejit, trecut adânc prin timp
Prin locuri fără aer, moarte şi chin. 
Sufletul parcă îmi este din plin lovit
Atârnat de un singur fir, răvăşit
Ochii înceţoşaţi şi nu te văd prea bine
Te ador, dar mă tem de tine ...

Râsul

O luptă cu gânduri sufocante, 
Sufocate, visând dreptate
Visând la tine-n noapte
Şi zi după zi căutând fapte .
Noptile-s scurte, timpul limitat
Ce simt, ce spun, e complicat
Defapt ador să te vreau aici
Împreună să-nfruntăm frici !

Parcă nu-s cuvintele mele
Parcă plâng cu praf de stele
Parcă vreau prea mult şi parcă
Începe totul cu "A fost odată" .
Încerc să te am chiar dacă
Mă împiedic des şi totodată
Ce simt e ca briza sărată, 
Dar mă îndulceşti îndată .

Scriu de nebun sentimente ciudate
Pe foi murdare de şoapte,
Fapte, sunt toate la locul lor
Aşteaptă să vezi dincolo de nor .
Şi cred că totul e mai simplu,
Cu râsul tău ca titlu
Şi noaptea e rece , se simte
Ca paşii tăi grăbiţi în minte.

Sunt atâtea de spus , dar nu iasă 
Zâmbeşte, iubito, te aştept acasă
Te vreau mai mult ca orice altceva
Eşti mai presus de stele, viaţa mea.
Eşti aerul proaspăt , eşti glasul,
Sufletului meu când ceasul, 
Se bucură de roua dimineţii
Şimţind că-mi dai culoare vieţii .

Amiază de August

Scap cuvinte , gloanţe din flinte

Acum , mai mult ca înainte

Se simte , glasul lui august în minte

Şi simt că mă învârt printre ţinte .

Printre adieri verzi şi praf 

Printre ziua de ieri şi piese de şah

Printre stele în amiaza mare

Prin tine , urmat de soare ! 

C-un zâmbet dai culoare vieţii 

C-o şoaptă devi farmecul dimineţii

Ochii tăi mari emană fericire 

Stare de spirit , paşi prin iubire .

Ploaia de vară îţi spală chipul 

Buzele-ţi şoptind fac totul simplu

August. Emoţii , fluturi şi magie 

Suflet de copil iubind prin poezie ! 

Printre Cuvinte

N-am cuvinte , nu-s de ajuns
În minte teama mi-a pătruns
Mă simt răpus , în plus , în Rai
Când n-ai ai vrea să poţi să dai.
Gândurile-s prea multe , mă inundă
Nu am scăpare şi suflet ca un buncăr 
Liniştea o caut de prea mult timp
Vreau să-nving fără să mă schimb .

Rătăcesc pe străzi gri şi pustii
Tot mai înguste cu fiecare zi 
Aud mii de voci , străine toate 
Desenează labirinte-n noapte.
Norii vin şi pleacă , ca o barcă
Care tot se-nneacă parcă
Inima mea e singurul pasager
Mă înec , mă sting , disper !

Nu credeam că voi ajunge aici 
Să mă lupt cu demoni şi frici
Dar pici şi eşti departe de scară
Am acelaş rol în fiecare seară.
Eşti tot mai departe şi te strig,
În zadar şi e un frig cumplit
Salvează-mi sufletul îndată
Să nu calc strâmb , tată . 

Aş vrea să mă opresc acum 
Să păşesc încet prin fum
Să rămână doar o umbră-n trecut
Să adun şi ce n-am avut . 
Aş vrea să plâng , să fie uşor
Să las totul plutind pe un nor
Vreau o soluţie , o uşă deschisă
O viaţă simplă şi iubirea promisă .

Tic-Tac

M-am săturat s-aud ticăitul 
S-aştept neputincios să treacă timpul 
Sfârşitul nu e decât pansament pe rană 
Viaţa de apoi nu e decât parastas şi pomană.
Nimicuri înşirate-n minte 
Minciuni , oameni de nimic şi comercianţi de cuvinte
Nu mai atingi răsăritul , soarele te loveşte 
Te bucură asfinţitul , e singurul care-ţi mai zâmbeşte
Nu merită să te încrezi în persoane
Oamenii au murit , e plin de lighioane 
Părinţii îşi părăsesc copiii , uită de valori 
Uită de dragoste şi de ale vieţii fiori 
Culori mor , curcubee sinucigaşe
Sătule de promisiuni şi lacrimi false .
Sufletul îmi cere altceva , dar sunt singur...
Mă simt abandonat şi aş vrea 
Acea rază de soare , o scăpare
Pe ceafă o suflare şi lumina de la lumânare 
Am obosit să lupt şi totuşi trag 
Zâmbesc , încerc , mă zbat
Ating pustiul , mă îndepărtez de absolut 
Când de la oameni nu primeşti nici ce ai avut 
Tic-tac , timpul trece 
Tic-tac şi mă lasă tot mai rece .

Fragment

Urcând scările am simţit că pierd controlul

Am văzut cerul prin tavan şi am atins subsolul

Mirosul paşilor grăbiţi îl simt parcă în tâmplă

Se întâmplă să cad şi să mă lovesc de stâncă .

Aer curat n-am , doar cer senin , lună şi stele 

Gânduri alergând , fără suflete , doar piele 

Fără vise aprinse , atinse sau interzise 

Fără inimi , oameni şi iubiri promise . 

Episod de Mai

E trecut de trei şi se rupe cerul
Nu plouă , dar îmi pierd oxigenul
Mi se duce refrenul , purtat de vânt
Închid ochii şi-n mine cânt .
Nopţile parcă sunt tot mai lungi
Visele încearcă să nu le alungi 
Curcubee să strângi , să înfrunţi 
Teama , să alungi drama , să cânţi .
Karma se lasă mult aşteptată 
Şi parcă aş mai săpa o groapă ,
Îndată , ce muzica curge fin ,
Simt viaţa de după cerul senin ,
Mă-nclin , admir , suspin 
Nopţi albe pline de venin şi gin 
Cuvinte şoptite şi-mi vine 
Să răbufnesc , că-s cu tine
Mulţumesc adânc din privire
E caldă ca şoapta-n gândire
Şi filme , episoade lungi de mai 
Zâmbeşte , căci lângă mine stai 
Trec prin anotimpuri ca timpul 
Las urme multe şi-adun riduri 
Ca nisipul în vânt mă las purtat
Ocolind Infernul , îmbrăcându-mă-n păcat
Las arma , nu trag , sătul de atac
Închid ochii şi tac , mă retrag
Prima noapte , inima-mi bate
Trage pe coate visând libertate
Şi poate chinul o să tacă 
Vinul va redeveni apă
Iartă-mă tată , dar sincer cred
Că nimeni nu-L aşteaptă pe Iisus cel drept . 
Las capu'-n pământ , mă doare, 
Adânc şi tare , că se moare
Las pacea să mă-nconjoare
Mă bucur de soare lângă mare
Frica dispare , am dragoste-n piept
Aprind o lumânare şi păşesc încet
Viaţa e doar un capitol circumspect
Trăiesc şi dispar ca un suspect
Am suflet , căci nu se vinde , 
Chiar dacă mă lipsesc de merinde
Totul se pierde în nuanţe de verde
Nimeni nu crede , doar mintea vede
Pun capul jos , mulţumesc pentru tot 
Sunt norocos că am un aşa antidot !

Nuanţe de gri

Cerul e înnorat , pare trist ,
S-a stins un vis , sunt convins
E ciudat la fel ca ploaia gri
Ca lacrimile ce îneacă ochii .
Triste clipe , aceste nopţi de mai
Vise mari , nu lungi mai ai
Pasiune într-un strop de viaţă 
Zâmbet de copil , dis de dimineaţă .

Cuvintele pier purtate-n vânt 
Cortinele cad şi singur plâng
Îmi lipsesc nopţile de acasă
Îmi lipseşte a nopţii mireasă .
E linişte , mi-e dor şi totul dispare
Chiar dacă vreau aceiaşi savoare
Să respir veşnic aceiaşi culoare 
Sub care sufletu' nu-mi moare !

Timpul

Mi-am dorit mult timp , l-am irosit
Am pierdut anii ce i-am primit 
Subit , subtil trecut-au anii
Pe unde a trecut , a lăsat doar cranii ...
Acest asasin tăcut , de temut 
Face victime-n jur , trecând
Nu-l pot defini în cuvinte 
Şterge tot în a mea minte . 

Păr cărunt înainte de vreme 
Urme de paşi mărunţi , alene
Pe aici , prin iarba verde
Locuri unde timpul se pierde . 
Unde e luna?! Căci ceasul bate
Timpul a ascuns-o , departe
Între nori de ploaie rece
Timpul vine , iar luna trece . 

Noi şi Noaptea

Se întâmplă să trec des pe lângă tine
Cu gânduri de bine , printre feline
Te văd alergând spre mine
Cu sufletul acoperit de rime .
Cu chipul angelic pictat pe lună
Cu pieptul gol din care atârnă 
O fărâmă purtată de furtună 
Inima ta bună care adună 
Clipe cu noi dansând pe brumă .

Şi mereu las o urmă , plecând
O rază de lumină , sperând
Că mă vei urmări , cântând
Printre stele arzând blând .
Buzele tale şoptesc spre mare 
Nisipul auriu e a noastră cale
Nopţi de vară , privind în depărtare
Cum soarele şi luna păşesc agale .

Sufletu'-mi arde , dorind să te cuprindă
Te văd lângă mine , privind în oglindă 
Dorinţa e soarele , n-au cum s-o stingă
Ochii-mi zâmbesc , tânjind să te atingă . 
Privesc înainte şi păşesc încet
Dar sigur către al tău piept
Acolo mi-e locul , acolo e acasă 
Acolo am totul , a mea mireasă . 

Zâmbetul tău îmi desenează drumul
Trupul tău parcă aprinde parfumul 
Scrumul cade , dar eu mă ridic
Te sărut , te ating , te simt . 
Ca doi copii gustăm fericirea 
Trăim iubirea , iubind trăirea 
Visele sunt viaţă printre cuvinte 
Lângă tine e perfect , căci totul se simte . 

Verde Stins

Aşează-te , uite cum e luna
Zâmbeşte , visează , simte bruma
Încă mai simt urma ochilor tăi
Încă aprind scântei din vânătăi .
Străzi pustii şi un gol imens
Ploi reci , iar visez intens
Soare lângă lună şi stele
Amintiri vii , în visele mele .

Ochi verzi , zâmbet ce muşcă 
În inima ta , animal în cuşcă
Buze reci , aspre şi amare
Erau a singurătăţii licoare .
Privire veninoasă şi arzătoare
Cuprinzătoare , pierdută-n zare
Suflet viu devenit cenuşa
Abandonat după a Iadului uşă . 

Nopţi de Aprilie

Şi când scriu uit de rău , uit de bine
Las sufletul să creeze poezii fine
Rime să capete sens rând cu rând
Mintea sa fie clară gând cu gând.
Ăsta sunt , asta fac , nu de curând
Scriu cu sufletul , zâmbind sau plângând
Merg până la capăt , chiar dacă 
Uneori se-ntâmplă să cad în groapă .

Şi nu ard pagini , le scriu încet
O viaţă şi un suflet pe caiet
Împiedicându-mă te-am găsit
Plângeai , în sufletul tău trist
O floare nu face primăvară 
Dar un zâmbet schimbă o seară 
Ia-mă de mână , simte vântu`-n păr
Aleargă cu mine , acceptă schimbări .

Nopţi de aprilie , vânt rece
Uneori nu ştiu ce se petrece
Razele lunii se joacă cu tine
Îţi mângâie zâmbetul în rime
Aş vrea să-ţi simt inima cum bate
Să simt noaptea , o aduce aproape
Cuvintele nu-s chiar tratament
Dar sunt pentru suflet pansament . 

Şi poate că sunt doar un copil 
Un visător prins în alt film
Căzut de pe un nor în viaţa ta
Şi zâmbind , ţi-am îngheţat privirea
În noapte te simt mai aproape 
Sufletul ţi-e alinat de şoapte
Viaţa clipe dulci ne-mparte
Simte-n suflet ale fericirii roade . 

Purgatoriu

Sunt confuz fiindcă pământul 
Mi se surpă sub picioare , gândul ,
Atinge absolutul şi totul moare
Se-ngroapă-n zare , în veşnică uitare.
Lacrimi n-am , m-agăţ cu dinţii , 
De aerul rece , pentru a-mi vedea părinţii ,
Sfinţii mă privesc , dar apusul dispare ,
Între nori care ucid orice culoare ! 

Mă ridic iar , sunt puternic 
Viaţa m-aşteaptă după întuneric
O lumină albă , ochi lucind feeric
E viitorul , simte că-s vrednic !
Suspin prea des , psihic cedez 
Însă din genunchi drum îmi croiesc
Destinul îl creez , pe foi desenez 
Zâmbesc , iar , când înainte privesc !

Minte Pierdută

Dimineaţa-n zori , după nori 
E răsăritul , arde-n culori
Mă trec fiori , vrei să zbori
Zâmbeşte , iubeşte până mori .
Şi liniştea e tot ce mai am
Din podea-n tavan , după paravan
În trecut , doar în vis mă înălţam
Tot acolo , să cad obişnuiam .

Caut simplitatea , dar mă complic
Caut pacea cu dragoste , şi strig
Că ar trebui să o creez în schimb
Sunt mic , dar prin ambiţie conving.
Îmi uit rolul , îmi pierd sensul 
Încă o dată mă lupt cu stresul
Îngrop cuvinte , dezgrop progresul
Timpul e tăcut şi-l opresc , punct . 

Lacrimi Nevăzute !

Şi câteodată vrei să renunţi 
Inima bate , dar refuzi să-nfrunţi
O realitate ce-ncreţeşte frunţi 
Mută munţi , dar nu asculţi .
Capul plecat , ochii reci .
Privirea goală , mintea terci
Suflet îngheţat pe veci
Societatea vrea să pleci .

În căutarea fericirii mă împiedic des
Fumez , inhalez , caut poarta să ies
Descifrez timpul pierdut , colorez anii
Ca un matematician căruia-i lipsesc banii
Ploi , primăvară şi apusuri triste-n vise
Zâmbete ucise de promisiuni nescrise
O inimă care bate călcată-n picioare
Pe trotuare murdare , aici , în depărtare .

Visez Acasă

Numără-ţi paşii , visele aşteaptă 
Acolo , departe , într-o mare moartă
Unde gândurile ar vrea să iasă
Să-şi croiască drum înapoi acasă .

Singur , iar obstacolele-s multe
Nu e nimeni aici să mă asculte
Am doar norii negri şi natura
Fără dragoste , doar ura .

Sunt liber , însă tot mai departe
De mult prea iubita noapte 
Prea multă lumină pe drumuri obscure
Prea multe feţe palide şi dure .

Fiecare zi , o altă şansă , alt drum
Un nou început clădit din scrum 
Acum îmi simt pleoapele grele
Ploaia rece se joacă cu ele . 

Visele mele toate-s despre , 
Noi , zâmbind , trecând peste 
Nici umbra nu ţi-o mai zăresc 
Nici măcar sufletul grotesc . 

Amintirile ard , deşi sunt vii
Nu te simt , deşi îmi scrii
Nu te vreau , deşi tânjesc
Despre noi îmi amintesc .

Cu soare-n ochi şi vânt în faţă
Rece , trăiesc altă dimineaţă
Primăvara e aici , e frumoasă
Şi toate visele mă duc acasă . 

Viaţa mea a devenit o poezie 
Pe hârtie , şi noaptea o scrie 
Sub un Cer senin visez 
Clipe de sublim şi le pictez .

Trăiesc un vis , sau poate 
Visez că trăiesc departe
În ale nopţii şoapte calme 
Ce mă cuprind ca două palme . 

Singur !

Tot mai singur într-o lume oarbă 

O mare de beton şi o cascadă 

De ignoranţă care se revarsă

Peste minţi înguste făcute varză .

Poate sunt paranoic şi mă tem 

Să recunosc că viaţa e un poem 

Ce curge ca un râu pe foile albe

Ca ochii ce plâng în singurătate .

Am credinţă , deşi mă rătăcesc des

Văd negru-n faţă , dar reuşesc să ies

E un coşmar cu accentul pe viaţă

Vocea care mă împinge la suprafaţă .

Îmi fac loc , ţin mereu capul sus

Cu gândul la Paradisul-Apus

N-am spus , dar gândesc prea mult

Şi răsăritul e tot ce am avut . 

Fericirea-mi zâmbeşte într-un pasaj îngust

Însă oamenii "miros" a dezgust . 

Înfrunt raţiunea , zâmbind sincer

Încercând să ucid vovile din minte . 

Pierd lupta cu mine şi închid ochii 

Sufletul putred atrage parcă stropii

Din ploaia rece care nu mai pleacă 

În norii negrii mintea mi se-ngroapă .

Aş opri timpul , la fel şi inima

Aş opri lumea , aş trage cortina

Peste suflete reci , pustii şi avare

Peste minţi întunecate de putredul soare .

Aş vrea să m-audă cineva , mă doare

Că totul piere lipsit de culoare 

Nu am răbdare , trag cu ardoare 

În speranţa că voi găsi scăpare .

Parcurg drumul vieţii cu ochii goi

Lasând amprente pe mii de foi 

Al treilea ochi deschis în frunte 

Strig spre Cer , poate M-aude. 

Paşii devin mărunţi şi grei 

Într-o luptă cu demoni şi zei

Văd lumina şi plec capul

Nu sunt pregătit să închei pactul.

Un zâmbet de copil apare-n umbră 

Cu şoapte şi o culoare sumbră 

Îmi arată calea , păşind agale

Pe inima mea otrăvită de petale ...

Alt Om , Acelaşi Eu .

Sunt alt om , am mintea clară 
Prezentul curat şi sufletul nu zbiară 
Am răzbit ! Am trecut prin foc
Mi-am creat destinul în alt loc .

Sunt norocos , simt asta-n minte
Ca aerul limpede printre cuvinte
Al treilea ochi larg deschis 
M-am găsit căutându-mă-n abis . 

Lupta a părut lungă , când defapt
Timpul a trecut de parcă n-ar fii stat
Am învins Diavolul pe această coală 
Am o aură albă , fără îndoială .

Dumnezeu e cu mine , Îmi zâmbeşte
Mă ocroteşte , de rele mă fereşte
Am găsit răspunsuri în locuri bizare 
Am lăsat trecutul să plutească-n uitare .

Merit mai mult şi primesc totul 
Cu ajutorul Tău , m-a cuprins norocul
Poate sunt egoist , dar e mai bine
Când era trist , nu era nimeni . 

Am îngropat totul într-o noapte
Am pus punct şi am trecut la fapte
Am îndrăznit să mă lupt cu mine 
Pe drumul ăsta plin de ruine .

Ţin capul sus , fie soare sau ploi
Am ajuns să mă cunosc , fie vorba-ntre noi
Încă umplu foi cu noi şi despre
Viaţa-n doi , cât de frumoasă este .  

Te simt în fiecare noapte , aici
Fără frici , în vise mici .
Te am , dar încă te caut în zare
Văd răsăritul plin de culoare .

Văd un continuu curcubeu în faţă
Văd tot ce e mai bun în viaţă
Văd fluturi şi zâmbete-n decor 
Într-o ploaie de stele fără vreun nor. 

Viaţa abia acum începe să capete sens
Când zâmbeşti creezi un vers 
Ia-mă de mână , de la apus până-n zori 
Iubeşte-mă ! S-alergăm printre nori . 

Văd flori , culori în depărtări
Aerul dulce de martie-n zori 
Zâmbeşte cu mine , simte armonia
Sunt acelaşi eu , împărtăşind bucuria .

Paradisul Renăscut

Gândurile prind aripi în noapte
Duc la tine printre simple şoapte
Prin furtună , printre stropi
Pe sub lună , printre nori .

Te ţin de mână cu preţul vieţii 
Mi-ai răpit glasul dimineţii
În voia sorţii plutim prin vânt
Culori mute-mi alergă-n gând .

Primăvara seamănă leit cu tine
Cu flori în păr printre ruine
Ce arată trecutul petrecut tăcut
Aşteptându-te într-un decor mut .

Dar acum zâmbetul tău e dulce
Un venin ce parcă mă seduce
Ia-mă , să plutim printre stele
Să simţi amarul buzelor mele . 

Viaţa prinde culoare sub soare
Sub priviri calde şi a ta suflare
Întrebările dispar şi totul e viu
Verde , alungând trecutul pustiu .

Mă înec într-un ocean de priviri cenuşii
Iar singur rătăcesc în Paradisul minţii
Atingerea ta ca de mătase mă ameţeşte
Picioarele-mi tremură , sufletu'-mi creşte .

Şoaptele-ţi devin dulci mistere
Ascunse între priviri şi gene
Cuprinde-mă tandru cu ochii mici
Din suflet îmi ştergi marile frici . 

Norii dispar când eşti sub soare
Vrăbiile-ţi cântă a fericirii cântare
Mirosul primăverii ne ademeneşte
Ameţim sub Cerul ce ne înveleşte .

Mă bucur că eşti lângă mine acum
Îţi scriu de mult, de pe alt drum 
Când rătăceam în căutarea vieţii
Când descifram pustiul în adâncul ceţii .

Zâmbeşte , atinge-mă uşor
Plutesc , mă înalţ pe un nor
Cuvintele tale ezită s-apară 
Mă hrănesc cu zâmbete de odinioară .

Chipul tău ca o dimineaţă de mai 
M-aprinde şi mă lasă fără grai
Te-am aşteptat atâţia ani rătăcind
Ai apărut din senin cu ochi ce mă cuprind .

Schiţă

Nu e nimic , doar o schiţă
Un suflet , o foaie şi o peniţă
O lumină albastră în temniţă
Închisă de mişei fără voinţă.

Ochi mari şi putrezi în abis
Privesc în gol în spaţiu închis
E tot ce au , cu lacrimi au scris 
Cu suflet deschis şi au promis . 

Linia de sosire e singura scăpare
Singurul premiu , c-am vărsat sudoare
Am pus preţ pe lucruri mici , care
Azi îmi sunt unica valoare . 

Mi-am promis să fiu , să scriu 
Chiar şi din suflet pustiu 
Din adâncul vieţii , din sicriu 
Pot , fac şi îndur ce-i timpuriu . 

Ca dintr-un acvariu cu prădători 
Ma înalţ şi plutesc printre nori
Viaţa e frumoasă şi dimineaţa-n zori
Până când adorm cu visuri în culori.

Am plâns , am râs , sunt fericit 
Am iubit , am rănit , dar m-am trezitt
Am ţipat , m-am ascuns , dar am zâmbit 
Sunt aici şi rămân până la infinit.

Ochi Mari

Ploua torenţial pe străzi pustii
Lacrimi din Cer pentru suflete vii
Dumnezeu ne priveşte , însă nu-I dăm importanţă
Credinţa e o mască într-o lume de gheaţă .

Invidia ne roade sufletele goale 
Suntem mişei , nişte miei în rafale
Lipsiţi de speranţă vrem totul
Orbiţi de ignoranţa ne pierdem somnul .

Diavolul ne îndrumă spre minciună,
Cu ranchiună , o lume nocturnă
E plin de ură , din noi se hrăneşte
Căci întunericul din noi izvoreşte .

Nu sunt un sfânt , înconjuat de păcat
Trăiesc la limită într-un glob spart
Îngerii coboară când defapt , 
Diavolii se înalţă în minţile praf.

Mi-e frică , totul este pe dos 
Falşi creştini pe Pământ bolnăvicios.
Timpul se pierde în infinitul Univers
Stres , temeri , gânduri şi dispreţ.

Nopţile sunt lungi , timpul e pierdut
Demonii râd , lacrimi nu curg .
Lumea se învârte , totul e ciudat
Otrăvim planeta cu fiecare păcat . 

Ne lăsăm conduşi de gânduri negre 
Ce aduc moarte şi nimic nu credem 
Am creat o minciună , folosim scuze
Când toţi ne atacă cu ură pe buze . 

Suntem atât de mici în Univers 
Stropi de ploaie fără sens 
Plantele ne lipsesc , la fel şi gândirea 
Alergăm dupa Diavol pierzându-ne nemurirea. 

Viaţa e scurtă , o continuă luptă 
Fii o brută , dar la final ascultă 
Toţi plătim pentru greşelile făcute 
Toţi murim între suflete mute . 


Trăieşti din plin o viaţă de şarpe 
Otrăvind suflete cu mincinoase şoapte.

Paradisul pare tot mai departe
Când te hrăneşti cu iluzii deşarte.

Suflete

Noaptea din umbră apar
Ca un copil cu suflet murdar
E fum , e ceaţa , e întuneric
Şi-mi doresc să fiu puternic .

Vin parcă dintr-un somn veşnic
Sunt nevrednic , însă prezic
Viitorul dintr-o cuşcă de cristal
Cu capul pe piedestal , brutal.

Înlătur teama , clopotele bat
E momentul adevărului , mă zbat
Între vis şi cruda realitate
Între coşmar şi sticle sparte.

Înaintez cu privirea rece , în gând,
Am un singur ţel , să mor luptând
Îmi vreau libertatea şi viaţa
Să simt eternitatea dimineaţa.

Sunt un demon între fiinţe tăcute
Lupta continuă pentru idealuri slute
Zâmbesc , îmi ascund privirea
Încă nu mi-am pierdut sclipirea.

Alerg printre cuvinte ce-ngheaţă
Suflete vii ascunse-n ceaţă
Parcă aerul devine irespirabil
Îmi pierd minţile ca un contribuabil.

Ploaia îmi acoperă întreg chipul
Ascunde lacrimi ce opresc timpul
Se întâmplă să-mi pierd sensul 
Să râd , să implor Universul .

Dragostea mea pentru viaţă , 
Atârnă de un fir de aţă 
Tragic , într-un film mut 
Scris pe file de un suflet crud.

Şi totuşi păşesc printre zile , 
Printre umbre , stele şi file
Vocile din cap se repetă mereu 
Acelaşi vinil , culoarea lui Dumnezeu .

Nu e blasfemie , nu sunt ridicol
Nu e euforie , e doar un suflet gol
Sunt naiv privind răsăritul
Realizez c-am pierdut timpul . 

Alerg în zadar , e bizar ,
În acelasi culoar al murdarului bazar. 
Într-o clipă am pierdut totul ,
Singur fiind m-a părăsit norocul . 

Lupte din Umbră

Urmăreşte-mi paşii din umbră
Arată-mi calea , fie ea şi sumbră
Luminează-mă când rătăcesc în noapte
Sunt numai al tău , aici , departe.

Între visuri şi destin mă zbat 
Creez drumul pe care-l străbat 
Sunt prins într-un război de durată
Mintea şi inima nu se împacă .

Mă seacă , îmi pierd conştiinţa 
Mă lupt cu voinţa invocând credinţa.
Sunt trup şi suflet şi tot un zâmbet
Sunt al tău , aici , unde cuget . 

Sufletul îmi arată trecutul magic 
Când defapt tot ce simt e tragic
Mă trage-n jos , pune sare pe rană
Mă trezeşte-ntr-o adâncă dramă.

Mintea însă îmi arată oportunităţi
Îmi dă curaj să mă impun între toţi
Îmi netezeşte drumul pavat cu aur
Diavolul râde însă speră să nu-l aud.

Tremur pe drumuri cuprinse de ură
Unde toţi vor să-ţi dea o lovitură
Să muşte din tine , să te sacrifice
Minţind zâmbind că vor să te purifice . 

Vreau să cred că te-am găsit
Că nu mă mint , că te simt 
Am nevoie de aer în capsula timpului 
Căci totul cade pradă întunericului . 

Liniştea preia frâiele vieţii 
Împotriva voinţei , în voia ceţii
Simt durerea , sunt slăbit 
Am câştigat o luptă pentru nimic . 

Într-un final contează că respir 
Că trăiesc , că iubesc în sictir
Mi-e frică de ce am devenit 
Poate într-o zi o să mă sinucid . 

Lpte peste lupte şi poate 
Cândva voi trece peste toate
Aud ţipete-n noapte , sub lună,
Sub stele totul se preface-n ciumă!

Nu ştiu cine sunt şi ce caut aici
Ştiu doar că nu plec când îmi zici
Simt ură-n suflet , mai mult decât puţin
O să stau treaz , să văd ce devin ! 

Ultimele Cuvinte

Ce rost mai au ultimele cuvinte ? 
Îmi fierb în minte , printre , 
Speranţe şi gânduri ascunse
Poveşti nespuse , limite nepătrunse.

Şi totuşi ai plecat , pe acelaşi drum 
Pe care ai venit , parcă din fum .
Nu regret , însă ar mai fii atătea ,
De spus , dar îmi ajunge liniştea .

O să-ţi simt lipsa , desigur 
Însă sunt mai bine singur 
Nu mă mint , nu sunt ipocrit
Te-am rănit , dar m-am liniştit .

Trecutul e acolo , într-o carte veche 
Ascunsă de îngeri care stau de veghe.
Sentimente?! Parcă nici nu au fost
N-are rost , e totul trist , anost . 


Luna , şi ea , a plecat odată cu tine
Căutând pacea , departe de mine , 
În fine , e bine aşa cum e 
Fără lacrimi între zâmbete.

Nu regret , poate c-aşa a fost scris 
N-am făcut nici-un compromis
N-am nimic de zis , în acest moment
N-am pierdut nimic , oricum eram absent.

Cuvinte fără sens îmi vin în minte
Cănd te văd , inima nimic nu simte . 
Sunt atât de gol înauntru , n-am glas
Am lăsat în urmă tot ce am tras . 

Meriţi totul , însă nu de la mine 
Sunt idiot , dar nu mai ţine
Mi-ai vândut sufletul pentru puţin
Pentru câateva clipe rupte dintr-un film . 

Şi ca din senin apari şi dispari 
Ca luna şi laşi un gust amar
Îţi dăruiesc un trandafir roşu aprins
Însă petalele se pierd în abis ...

S-a stins tot ce a contat cândva
Nu te-am pierdut , am găsit liniştea
Am privit Diavolul în ochii reci , 
L-ai urmat şi te-am lăsat să pleci ... 

Primăvara

Primăvară , mi-ai lipsit mult
Te-am căutat pe acelaşi drum
Plin de flori , într-un decor trist
În abis , am pierdut un vis.

Stropi de ploaie , îmi mângâie faţa 
Tu m-ai invăţat să ador dimineaţa
Mulţumesc , Doamne , e anotimpul meu
Viaţa în zilele care trec mai greu .

E minunat să simţi cum totul renaşte
Din cenuşă-n aur , până de Paşte 
Mirosul florilor , aroma , te înalţă
Către nori , despre viaţă te-nvaţă.

Trăieşte , iubeşte si simte
Primăvara-n simple cuvinte
în minte , soarele răsare 
Îşi face loc printre rafale .

Coșmar în Miez de Noapte

 Nu mă pot opri din scris  
 Vreau să mă trezesc din acest vis 
 Cumplit , unde totul pare a fii 
 Crunta înmormântare a firii. 
  
 E ceață , în față , un cimitir de gheață 
 Lipsit de viață și speranța  
 Totul se agață , de un vis în noapte 
 De șoapte care mă poartă departe. 
  
 Păcatele mi le car cu greu în spate 
 Vorbele-s obositoare între fapte 
 E prea mult , dar e momentul meu  
 Mi-a ajuns și mă îndepărtez de rău. 
  
 Nu sunt un sfânt , nu caut asta 
 Caut pacea între gloanțe verbale ,  
 Ce-mi despică sufletul și țeasta  
 O să mor pentru a avea drepturi egale . 
  
 Îmi pasă prea mult , mă consum ,  
 Când alții tac și se fac scrum 
 Sunt diferit , alt copil stupid  
 Vreau tratament în acest mediu otrăvit. 
  
 Sufletul meu e o altă poezie tristă 
 Însă aduce a primăvară și insistă ,  
 Persistă, în aceste ultime zile  
 Arată fața unei personalități umile .  
  
 O parte din mine , s-a săturat , sincer 
 Cealaltă încă luptă cu demoni și îngeri 
 Unde mi-e sufletul acaparat de durere? 
 Unde sunt zilele cu lapte și miere? 
  
 Ce de întrebări stupide , seară de seară 
 Mă afectează viața de odinioară 
 Am crezut c-am îngropat trecutul ,  
 Însă e un demon care-mi vrea sufletul . 
  
 Sunt lipsit de putere , de viață  
 Aș vrea să trăiesc pentru speranța 
 Pentru iubire necondiționată și parcă, 
 Îmi pierd rațiunea căzând din barcă. 
  
 Nu-mi mai simt corpul , am înnebunit 
 Unde ești , Doamne? Sunt lovit. 
 Al tău fiu s-a rătăcit , iar ,  
 Atinge-mă , scapă-mă de coșmar !  

Ore grele

 Am învățat să mă hrănesc cu iubire ,  
 Însă sunt sincer cu mine , nu ține 
 Nu pot trăi cu rime care fac trecutul, 
 Să pară prezent , hrănind absolutul. 
  
 Și totuși , dependența e cuvântul 
 Pe lângă care mă învârt , păstrându-mi sufletul 
 Viu , ferit de ispite și tentații 
 Îl dăruiesc lui Dumnezeu , ocolind senzații. 
  
 O altă bucată din mine care ,  
 Se rupe la atingerea unei vioare 
 Să cânte îngerii la harpă ,  
 Inima îmi e îngropată de soartă.  
  
 Lipsit de noroc , îmbrățișând drama 
 Au trecut ani de când nu mi-am văzut mama  
 Și totuși , karma , și-a jucat bine piesa  
 Încă plătesc pentru că am rupt lesa. 
  
 Sunt stresat , am multe fire albe  
 Douăzeci și doi de ani și Paradisul arde 
 Îmi place viața , însă cred că e o glumă  
 Uneori totul pare a fii o comedie bună .  
  
 M-am ridicat de fiecare dată  
 Am lăsat trecutul zăcând într-o baltă, 
 De sânge , cu lacrimi de înger 
 M-am întors să-l văd cum fuge. 
  
 Și printre secunde reci văd totul 
 Cum se schimbă-n diavol jucând rolul 
 Vieții murdare , pe alei întunecate  
 Privește-n față , în spate e doar moarte. 
  
 Diavolul îmi pune piedici , îmi ține predici  
 Îmi dă replici , Tu , Doamne , ce zici ?! 
 Lasă-mă să lupt de unul singur 
 Voi răzbi , ucigând și timpul! 
  
 Duc o luptă continuă cu mine însumi  
 Sufletul țipă , i-am pierdut pulsul 
 Vreau o lume mai bună în care ,  
 Să trăiesc liniștit , fără remușcare. 
  
 Am conștiință și tărie de caracter ,  
 Nu sunt de fier , dar de alții difer 
 Deși am frici de oameni mici  
 Vin cu Dumnezeu , ai putea să abdici !  

Zâmbet de Copil

Zâmbet de copil adoarme pe o petală  
 Cuvinte simple așternute pe o coală 
 Îți vindecă sufletul de orice boală 
 Fie nesemnificativă sau nasoală .  
  
 Îți zăresc ochii printre copaci  
 Printre pădurea verde pe care o îmbraci 
 Nu mă mai satur , tremur , îmi place 
 Privirea ta , încontinuu mă atrage ! 
  
 Și nu vreau să plec , să mă îndepărtez  
 Deși, limbajul trupului tău greu îl descifrez 
 Creez , mereu la tine visez , la al tău zâmbet 
 La glasul tău suav , căldură în suflet. 
  
 Când mă atingi dispare teama  
 Că în viața mea , ar reapărea drama  
 Cu mâinile fine ca niște petale 
 Cu zâmbete dulci , otrăvitoare. 
  
 Cu priviri ucigătoare care-mi dau fiori 
 Plină de mister , alergi printre flori 
 Dai sens vieții , pictezi în culori 
 Printre nori mă ademenești și zbori. 
  
 Atinge-mă , ucide-mi fiecare gând 
 Nu uita , din suflet curge fiecare rând 
 Și te zăresc în fiecare noapte 
 Luna ne alintă în șoapte , într-o carte.  
  
 Aș putea scrie despre tine  
 Până la ultimul rând , pe hârtie , 
 În armonie , cu inima deschisă 
 Lângă tine am totul , viața promisă ! 
  
 Surâsul tău îmi pictează zilele ,  
 Inima ta caldă îmi umple filele 
 Poate nu voiai să auzi aceste cuvinte 
 Însă sufletul scrie fără minte .  
  
 Simt fluturi , adieri de vară 
 Zâmbete cristaline , ca o povară  
 Alerg printre dimineți pustii  
 Printre visuri și nu mă pot trezi. 
  
 Și când ating nisipul , închid ochii  
 Când te simt , mișc plopii 
 Nu mă pot opri din a te iubi  
 Nu adorm până nu mă voi trezi !  
  
 Învelește-mă cu privirea ta caldă 
 Atinge-mă cu ochii sub care sufletul mi se scaldă 
 Înot în zori cu Cerul senin , 
 Între mii de culori , îți aparțin ! 

Confuz

 Îndepărtez norii , privind în față  
 Îmbrățișez zorii , e o nouă viață 
 O altă zi în care mă privesc ,  
 În oglindă , refuz să-mi amintesc. 
  
 Viața e frumoasă , privește înainte 
 Simte printre cuvinte , ia aminte 
 Nu există întrebări , doar uși închise  
 Mii de visuri și toate-mi sunt permise! 
  
 Străbat un drum lung , însă  
 Am găsit secretul , o cărare ascunsă 
 De mase nepătrunsă , pură 
 Printre copaci , pe alei , o viață bună. 
  
 Trec la pas prin viață , deschid ochii 
 Simt iubirea și nu mă pot opri 
 Sunt utopic , desenez zâmbete  
 În sâmbete însorite , fără tunete ! 
  
 Cuvintele parcă-s aruncate pe hârtie 
 Se pierd în întuneric pe o stradă pustie 
 Nu e loc de remușcări și regrete 
 Viața e scurtă și mă scoate din ghete. 
  
 Trecutul e o povară , nu mă lasă  
 Încerc să-l șterg , dar ceva nu-mi iasă 
 Nopți lungi de vară tind s-apară 
 Cu greieri , cu pian , c-o vioară. 
  
 Am tot ce trebuie , mai puțin asfințitul 
 Tânjesc după vară ca tâmpitul  
 MĂ tem de mine , ceva e greșit 
 Până și soarele-n decor s-a prăbușit. 
  
 A mai căzut o cortină , roșu aprins 
 Un suflet trist a fost cuprins 
 Vreau o îmbrățișare , vreau culoare 
 Vreau zile de mai și răsărit de soare. 
  
 Vreau să trec printre ghiocei  
 Să simt primăvara între ochii grei 
 Sunt mari și goi , pustiiți 
 Sătui de minciuni , îmbătrâniți... 
  
 Uite . țin capul sus , stau drept 
 Vreau un miracol , să mă lovească direct 
 Iau viața-n piept , îmi închid sufletul 
 Ne vedem la vară , căci arde caietul... 

Boală Incurabilă !

 Soarele arde ca o văpaie , 
 În suflet , amintiri ce par vioaie 
 Trecutul pare tot mai departe 
 Îl voi abandona undeva-n noapte. 
  
 Această boală e gata de luptă , 
 Până la ultima redută , e o brută 
 Mă încânta , căci nu renunță la mine 
 Dar sufletul mi-e pus bine , în tine. 
  
 Nu m-ascund , deși vrea totul  
 Nu dau orice , oricui , somnul 
 Mi-am găsit liniștea , am adormit nopțile 
 Am renăscut ziua , deschizând porțile ! 
  
 Prezentul mă îmbie , îmi dă felie  
 De libertate , ce adie și scrie  
 Totul despre copilul din mine  
 Totul despre viața lângă tine . 
  
 Un jurnal care , se pare ,  
 Se scrie singur , fără întrebare  
 Fără dubii , doar flori și insecte 
 Fără măști , motive și pretexte. 
  
 Câte culori , câte contraste ciudate  
 Doar ochii tăi apar în miez de noapte  
 Câte stele îmbrățișează mândra lună 
 Cât am îndurat pentru a te ține de mână .  
  
 Singuri , sub cerul rece al iernii  
 Timpul trece , rămâne la fel gustul pielii 
 Savoarea buzelor tale , aceiași culoare  
 Același zâmbet , plin de splendoare ! 
  
 E imposibil doar să vrei să vezi 
 Să nu simți cum te pătrund ai tăi ochi verzi  
 Mă poartă în lume privindu-mă lung  
 E o călătorie , iar la capăt nu vreau să ajung !  
  
 Trăiesc fiecare moment , innotand în pasiune 
 Pe bune , e cântecul nopților nebune 
 Nu e doar poezie , de dragul de a scrie 
 E nebunie , sentiment trăit pe hârtie ! 
  
 Transpir scriind , zâmbesc trăind 
 În brațele tale intens iubind  
 Devin copilul care e-n stare de orice  
 Devin tot mai atașat pe zi ce trece !  

Despre Tine

 O alee neagră , miez de noapte , 
 Pași mărunți , stropi între șoapte 
 Chipul tău , dovada frumuseții 
 Timpul , obosit, stă în calea dimineții .  
  
 Ochii tăi , o privire fermecătoare 
 Glasul tău lin , căderea unei petale 
 Buzele delicate , moi și dulci 
 Obrajii albi , ca doi simpli fulgi. 
  
 Zâmbetul , mai frumos că perlele 
 Gâtul subțire, exact ca lebedele  
 Nasul , ornamentul feței,  
 Drăguț , pudrat , micuț este. 
  
 Părul blond , exact ca mierea  
 Natura-l iubește , mai ales adierea,  
 De vânt , ce trece des , atingându-te, 
 E normal să-i fii dragă , mancu-te !  
  
 Privindu-te . mă întreb de zor ,  
 Simplu . Cum să nu te ador ?! 
 Fiecare surâs are aceiași sclipire 
 Fiecare gând mă pierde-n a ta privire! 
  
 Fiecare zi o încep cu tine  
 Un gând e de ajuns , e bine 
 E mai mult de atât , e Paradis! 
 Sperând , am adus la viață un vis . 
  
 Îmi alergi prin minte , amesteci cuvinte 
 Mă pierd cu firea , des , printre ,  
 Zile de ianuarie , ce nu mai pleacă  
 Primăvara a uitat să se întoarcă .  
  
 Te am pe tine , zile senine ,  
 Cu cer negru și atingeri fine  
 Cântece cântate de îngeri , parcă ,  
 Răsună divin dintr-o dată ...  
  
 Săruta-mă , iubito , mi-a fost dor 
 Clipe ca această mă fac să nu mor 
 Ușor atinge-mă și zâmbește  
 Lângă tine , simt inima cum crește . 
  
 Vreau să-ți dăruiesc o floare  
 Să-ți văd ochii mici , plini de culoare  
 Săruta-mă la fel ca-n prima zi  
 Simte dragostea , nu clipi !  
  
 Cu pași repezi îți caut inima ,  
 E plăcut să dormi în mintea mea  
 Despre tine aș putea scrie sute de foi  
 Și toate s-ar termina în amintiri cu noi ! 

Doar Tu !

 Am prins aripi , mi le-ai tăiat îndată 
 Ai crezut că totul e o joacă 
 Dar parcă , suferința e oarbă 
 Urmată constant de o speranță deșartă. 
  
 Nimic nu e ceea ce pare ,  
 Însă asta chiar doare 
 Te simt nepăsătoare , în depărtare 
 Exact cum , parcă , fuge luna de soare. 
  
 Și cel mai mic zgomot îmi dă fiori 
 Iar am pierdut , e îngrozitor 
 Liniștea parcă e inmormantala 
 Lacrimile încep iar să doară. 
  
 Nu îmi mai recunoscul chipul 
 Ce multe îmi face timpul  
 Arată-mi privirea ce mă dezmiardă 
 Simte-mi sufletul , nu trebuie să se piardă. 
  
 Am atâtea gânduri și rânduri  
 Atâtea motive să mă văd între scânduri 
 Nu vreau să renunț la tine  
 În doi , noi , simțeam iubire ... 
  
 Dimineața simțeam dulceața vieții 
 Acum simt gustul amar al ceții 
 Vorbesc cu pereții , doar ei mă ascultă 
 O piesă veche urechea îmi încânta. 
  
 Filmul vieții mele , poveste pe vinil 
 Fără tine sunt doar un trist copil 
 O bombă fără fitil , un ceas stricat 
 M-am săturat să aud simplu "tic tac". 
  
 Dă-mi un curcubeu , îți voi decora zâmbetul 
 Dă-mi culoare , atinge-mi sufletul 
 Nu mă împinge , sunt pe margine  
 O să cad plângând în neștire... 
  
 Tot ce cade pe hârtie doare 
 Tot ce văd e o poveste fără soare 
 Fără lună , stele , doar nori 
 Un cer apocaliptic ce-mi dă fiori. 
  
 Poate lumea nu se termină aici 
 Dar e atât de greu după ce pici 
 Mă ridic , mă scutur de praful greu 
 Îmi șterg ochii plânși mereu . 
  
 Există Dumnezeu , mi te-a scos în cale 
 Dar ai dispărut după prima plimbare 
 Ce seară frumoasă printre stropi de ploaie 
 Ce amintire tăcută se așterne pe foaie ... 

Tot Tu !

Timpul e nebun , nu stă în loc,  
 Dispare, nu mă așteaptă deloc 
 Izbăvesc , mă zbat , se stinge  
 Nu-l prind , teama mă învinge . 
  
 De ce-mi faci iar asta ?  
 Nu mai pot , îmi tremură țeasta 
 Și nu mă mai mișc , mă ții legat 
 Mi-ai vrut binele , zâmbește , l-ai luat! 
  
 E ciudat , știu că am totul 
 Dar o palmă a schimbat rolul  
 În jur e ceață , mă panichez 
 Mă stresez , dar nu cedez ! 
  
 Vreau ce-i al meu , chiar dacă  
 Trebuie să întorc lumea toată 
 Chiar dacă voi călca într-o groapă 
 Mă ridic și o astup în grabă! 
  
 Și nu vreau să plec , mai bine îndur 
 Decât să renunț la sentimentul pur 
 Vreau din nou să te am în brațe ,  
 Vreau din nou să împărțim speranțe. 
  
 De la fior până la fluture 
 Simt tot , începe să mă bucure 
 Dă-mi totul , chiar dacă e nepăsare 
 Nu mă privi , chiar dacă doare. 
  
 Cere-mi viața , ți-o dau fericit 
 Ți-am dat sufletul, sunt împlinit ! 
 Dă-mi un zâmbet , să-l păstrez mereu 
 Săruta-mă , uită că e greu .  
  
 Atinge-mă , nu te mai ascunde 
 Fiecare cuvânt inima îți pătrunde 
 Îmi lipsește părul tău minunat 
 Ca soarele-n vânt , colorat.  
  
 Nu vreau curcubee , doar pe tine  
 Tu ești totul , simpla fericire 
 Simple fapte , o stare de bine 
 Un întreg fără pic de rătăcire . 
  
 Și nu e regie , chiar dacă e pe foaie 
 E din suflet , ca acel zâmbet în ploaie 
 Când râdeai prin fumul ce-ți ascundea privirea 
 Când mă sărutai și simțeam nemurirea! 
  
 Nopți la rând , trăiam împreună 
 Chiar dacă , nu ne țineam de mână  
 Totul era perfect , fără îndoială  
 Întoarce-te , nu rupe a noastră coală !