Coșmar în Miez de Noapte

 Nu mă pot opri din scris  
 Vreau să mă trezesc din acest vis 
 Cumplit , unde totul pare a fii 
 Crunta înmormântare a firii. 
  
 E ceață , în față , un cimitir de gheață 
 Lipsit de viață și speranța  
 Totul se agață , de un vis în noapte 
 De șoapte care mă poartă departe. 
  
 Păcatele mi le car cu greu în spate 
 Vorbele-s obositoare între fapte 
 E prea mult , dar e momentul meu  
 Mi-a ajuns și mă îndepărtez de rău. 
  
 Nu sunt un sfânt , nu caut asta 
 Caut pacea între gloanțe verbale ,  
 Ce-mi despică sufletul și țeasta  
 O să mor pentru a avea drepturi egale . 
  
 Îmi pasă prea mult , mă consum ,  
 Când alții tac și se fac scrum 
 Sunt diferit , alt copil stupid  
 Vreau tratament în acest mediu otrăvit. 
  
 Sufletul meu e o altă poezie tristă 
 Însă aduce a primăvară și insistă ,  
 Persistă, în aceste ultime zile  
 Arată fața unei personalități umile .  
  
 O parte din mine , s-a săturat , sincer 
 Cealaltă încă luptă cu demoni și îngeri 
 Unde mi-e sufletul acaparat de durere? 
 Unde sunt zilele cu lapte și miere? 
  
 Ce de întrebări stupide , seară de seară 
 Mă afectează viața de odinioară 
 Am crezut c-am îngropat trecutul ,  
 Însă e un demon care-mi vrea sufletul . 
  
 Sunt lipsit de putere , de viață  
 Aș vrea să trăiesc pentru speranța 
 Pentru iubire necondiționată și parcă, 
 Îmi pierd rațiunea căzând din barcă. 
  
 Nu-mi mai simt corpul , am înnebunit 
 Unde ești , Doamne? Sunt lovit. 
 Al tău fiu s-a rătăcit , iar ,  
 Atinge-mă , scapă-mă de coșmar !