Confuz

 Îndepărtez norii , privind în față  
 Îmbrățișez zorii , e o nouă viață 
 O altă zi în care mă privesc ,  
 În oglindă , refuz să-mi amintesc. 
  
 Viața e frumoasă , privește înainte 
 Simte printre cuvinte , ia aminte 
 Nu există întrebări , doar uși închise  
 Mii de visuri și toate-mi sunt permise! 
  
 Străbat un drum lung , însă  
 Am găsit secretul , o cărare ascunsă 
 De mase nepătrunsă , pură 
 Printre copaci , pe alei , o viață bună. 
  
 Trec la pas prin viață , deschid ochii 
 Simt iubirea și nu mă pot opri 
 Sunt utopic , desenez zâmbete  
 În sâmbete însorite , fără tunete ! 
  
 Cuvintele parcă-s aruncate pe hârtie 
 Se pierd în întuneric pe o stradă pustie 
 Nu e loc de remușcări și regrete 
 Viața e scurtă și mă scoate din ghete. 
  
 Trecutul e o povară , nu mă lasă  
 Încerc să-l șterg , dar ceva nu-mi iasă 
 Nopți lungi de vară tind s-apară 
 Cu greieri , cu pian , c-o vioară. 
  
 Am tot ce trebuie , mai puțin asfințitul 
 Tânjesc după vară ca tâmpitul  
 MĂ tem de mine , ceva e greșit 
 Până și soarele-n decor s-a prăbușit. 
  
 A mai căzut o cortină , roșu aprins 
 Un suflet trist a fost cuprins 
 Vreau o îmbrățișare , vreau culoare 
 Vreau zile de mai și răsărit de soare. 
  
 Vreau să trec printre ghiocei  
 Să simt primăvara între ochii grei 
 Sunt mari și goi , pustiiți 
 Sătui de minciuni , îmbătrâniți... 
  
 Uite . țin capul sus , stau drept 
 Vreau un miracol , să mă lovească direct 
 Iau viața-n piept , îmi închid sufletul 
 Ne vedem la vară , căci arde caietul...