Printre Cuvinte

N-am cuvinte , nu-s de ajuns
În minte teama mi-a pătruns
Mă simt răpus , în plus , în Rai
Când n-ai ai vrea să poţi să dai.
Gândurile-s prea multe , mă inundă
Nu am scăpare şi suflet ca un buncăr 
Liniştea o caut de prea mult timp
Vreau să-nving fără să mă schimb .

Rătăcesc pe străzi gri şi pustii
Tot mai înguste cu fiecare zi 
Aud mii de voci , străine toate 
Desenează labirinte-n noapte.
Norii vin şi pleacă , ca o barcă
Care tot se-nneacă parcă
Inima mea e singurul pasager
Mă înec , mă sting , disper !

Nu credeam că voi ajunge aici 
Să mă lupt cu demoni şi frici
Dar pici şi eşti departe de scară
Am acelaş rol în fiecare seară.
Eşti tot mai departe şi te strig,
În zadar şi e un frig cumplit
Salvează-mi sufletul îndată
Să nu calc strâmb , tată . 

Aş vrea să mă opresc acum 
Să păşesc încet prin fum
Să rămână doar o umbră-n trecut
Să adun şi ce n-am avut . 
Aş vrea să plâng , să fie uşor
Să las totul plutind pe un nor
Vreau o soluţie , o uşă deschisă
O viaţă simplă şi iubirea promisă .