Tic-Tac

M-am săturat s-aud ticăitul 
S-aştept neputincios să treacă timpul 
Sfârşitul nu e decât pansament pe rană 
Viaţa de apoi nu e decât parastas şi pomană.
Nimicuri înşirate-n minte 
Minciuni , oameni de nimic şi comercianţi de cuvinte
Nu mai atingi răsăritul , soarele te loveşte 
Te bucură asfinţitul , e singurul care-ţi mai zâmbeşte
Nu merită să te încrezi în persoane
Oamenii au murit , e plin de lighioane 
Părinţii îşi părăsesc copiii , uită de valori 
Uită de dragoste şi de ale vieţii fiori 
Culori mor , curcubee sinucigaşe
Sătule de promisiuni şi lacrimi false .
Sufletul îmi cere altceva , dar sunt singur...
Mă simt abandonat şi aş vrea 
Acea rază de soare , o scăpare
Pe ceafă o suflare şi lumina de la lumânare 
Am obosit să lupt şi totuşi trag 
Zâmbesc , încerc , mă zbat
Ating pustiul , mă îndepărtez de absolut 
Când de la oameni nu primeşti nici ce ai avut 
Tic-tac , timpul trece 
Tic-tac şi mă lasă tot mai rece .