Purgatoriu

Sunt confuz fiindcă pământul 
Mi se surpă sub picioare , gândul ,
Atinge absolutul şi totul moare
Se-ngroapă-n zare , în veşnică uitare.
Lacrimi n-am , m-agăţ cu dinţii , 
De aerul rece , pentru a-mi vedea părinţii ,
Sfinţii mă privesc , dar apusul dispare ,
Între nori care ucid orice culoare ! 

Mă ridic iar , sunt puternic 
Viaţa m-aşteaptă după întuneric
O lumină albă , ochi lucind feeric
E viitorul , simte că-s vrednic !
Suspin prea des , psihic cedez 
Însă din genunchi drum îmi croiesc
Destinul îl creez , pe foi desenez 
Zâmbesc , iar , când înainte privesc !