La sfârşitul zilei, eşti închis în propria minte,
Prizonier între cuvinte, fără margini, fără ţinte
Fără vreo cale de scăpare, doar gânduri grăbite,
Fără uşi, ferestre, sau detalii amorţite.
Nu e nici-un pod, care să te ajute
Să treci peste toate nopţile tăcute
Nu sunt griji, sunt ecouri între stânci,
În filmul vieţii, fiind păcălit de porunci.
Viaţa tremură pe buze, sub cer de mai
Încă caut scuze şi drumul către Rai
Sunt copilul primăverilor trecute-n grabă
Sunt aici, unde mulţimea e oarbă.
Nu am un scop, deşi urmăresc atent
Ploaia măruntă care cade tot mai lent
Îmi creez destinul, căci refuz să cred
Că cineva mi-a scris viaţa pe un alt caiet.
http://bloguluneirebele.blogspot.ro/
RăspundețiȘtergereai pute sa imi citesti si mie vlogul si sa il urmaresti daca iti place