Într-un moment de nebunie aş putea să,
Dau cu piciorul la tot ce-nseamnă viaţă că
Viziunile şi mintea-mi sunt în ceaţă, bă
E-ntuneric şi totul devine gheaţă, mă...
Mă îndepărtez de lume, creez altceva
Departe de glume, fără ajutorul cuiva
Mă rup des, e nedrept ce se-ntâmplă
Viaţa a luat curbă, iar eu altă trântă.
Sunt capabil, ştiu bine asta, dar uite
Visele m-au adus din nou pe muchie
Şi cuţitul ăsta taie fără milă, mi-e silă
De mine ca om, personalitate umilă...
Îmi văd rostul printr-un zid de cărămizi,
Indivizi, îmi vânează sufletul perfizi
Şi îndrăznesc să ridic capul din nou
Îmi calc sufletul şi peniţa la stilou!
E-n zadar, mereu acelaşi scenariu
Inima zdrobită şi un glonţ în craniu
Dar cum să renunţ acum? De ce eu?
Nu ştiu nimic de Dumnezeu, deşi nu-s ateu.
Sunt un zmeu, mă înalţ după rateu
Şi ca Tyson, livrez directe-n pateu
Am tupeu şi inima neînfricată, dar parcă,
Mă tem să nu cumva să mor încă o dată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu