Încerc să zâmbesc, dar inima moare
Nu pot trăi sub veşnicul apus de soare
Vărs sudoare cu mirare, că viaţa
E albă şi tristă ca decembrie dimineaţa
Visând la al eternităţii verde fum
Devin scrum şi-mi pierd minţile pe drum
Acum văd doar partea întunecată
Raţiunea mi-e stricată, împiedicată
Bătăile inimii au îngheţat sub cer
Aş vrea să zbier, dar în jur e măcel
Liniştea e oarbă, o curvă care loveşte
Priveşte, lumea toată te urmăreşte
Propria umbră vrea s-o rupă la fugă
Sătulă şi ea, de a fi statică-n rugă
Mi-e ciudă, sincer, că visele vor timp
Iar sufletul mi-e al dracu de grăbit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu