Frustrari Emotionale ...

Sentimente ucise , ingropate sub nisip, 
Timpul trece , nu mai simt nimic . 
Nimic din ceea ce imi facea inima sa bata ,
Nimic din ceea ce era candva lumea toata . 

Si totusi parca ma simt ca-n groapa , 
E-ntuneric si sufletul nu-mi mai scapa .
Sincer , mi-e frica , caci se ivesc zorii , 
Imi lipseste viata si cantecul privighetorii.

Acorduri de chitara rasuna in noapte , 
Langa o vioara veche , ce ma bucura-n soapte .
E trecut de mult de sapte , 
Dispar incet si iluziile desarte .

O scanteie se aprinde , imi anima zambetul , 
Mi-am amintit cum imi atingeai sufletul .
Vad un cimitir prin ceata deasa , 
Simt o lacrima pe masca trasa ...

Imi ascund chipul , ma feresc de brute , 
Ma feresc de cea , care lama-si ascute . 
Care a uitat s-asculte si inimi strapunge , 
Cu zambetul fals care pe chip ii curge . 

Ai ars o foaie , un suflet viu , 
Ai schimbat o stare de spirit , intr-un suflet pustiu .
Si tac si scriu pana tremur , 
Pana simt din nou c-au apus acele vremuri . 

Sub presiune fiind , anesteziez sentimente , 
Ca un doctor mut , scriind retete . 
Visand la alte planete , la alte concepte , 
Transform suferinta in arta indiferent de dialecte ! 

Nu dau definitii asteptand mila , 
Umplu foi scapand de rutina , 
Imi descarc sufletul plin de tristete , 
Astept noaptea , s-aduc zambete pe fete ... 

Si totusi nu-mi gasesc linistea , 
Nu gasesc pacea pentru a-mi limpezii mintea . 
Si e tot mai trist ca fiecare nor negru, 
Cerul e pustiu , ingerii cad prada intunericului ...

Si poate nu te vad si nu mai am sens , 
Poate ma repet si echilibru in vers .
Poate nu m-am trezit inca, 
Poate e un copsmar putred care ma mananca!

Realitatea-mi da batai de cap prea des, 
Ma stresez , alunec si nu pot sa ies , 
Prefer sa visez , privind viata , 
Cum trece dimineata ridicand ceata . 

Praf de stele pe nisip , acoperindu-mi urmele , 
Candva imi calauzeai pasii , simtind umbrele , 
Refuz sa cred ca totul s-a sfarsit brusc , 
Ca nu vom traii la infinit acolo Sus ... 

As vrea sa ma pot schimba dintr-o data , 
Sa nu ma mai mint amintudu-mi cate o soapta .
Nu pot sa-mi sterg trecutul , 
Indiferent ce a fost , sunt mandru !

Viata ma sperie dis de dimineata , 
Ma invinge si-mi ia orice speranta .
Cu toate astea , privesc inainte , 
Si-ti arat cum e sa simti in cuvinte . 

Pasind agale pe alei intunecate , 
Trecutul imi da tarcoale-n noapte .
Zambesc pentru o clipa , privind spre stele , 
Caci te vad in fiecare din ele .

Am mii de metehne , mii de ganduri nescrise , 
Mii de zambete ascunse si interzise . 
Nu totul se rezuma la noi , 
Insa trecutul impartea totul la doi ! 

In continuare , "ating" poze cu noi , 
Totul se transforma in versuri pe foi , 
Se vede tristetea in ochii mari si goi , 
Mai trag o masca pe chip , acoperit de ploi ... 

Ravasesc totul in cale , ca o furtuna tropicala , 
Mintea face ravagii ca-ntr-o  zi de vara . 
As vrea sa poti intelege macar jumatate , 
Sa simti totul ca pe o adiere-n noapte ...

As vrea sa te vezi prin ochii mei , 
Sa simti de ce pasii imi sunt grei . 
Sa vezi deschis m ca o carte de lectura , 
Sa simti zambetele oferite de natura !