luni, 14 ianuarie 2013

O noapte la teatru

Am scris atat , am tacut prea mult
Glasul mi-a devenit un strigat mut
Priveste-ma-n ochi, cand la vale ma duc
Nu-mi intinde mana , oricum singur lupt . 

De atata timp ma stric 
De atata timp te strig 
Si nu mai inteleg nimic
Caci tot ce mi s-a dat a fost oprit .

Si parca nici inima nu-mi mai bate
Si parca totu`-i departe
Pana si luna s-ascunde  intre soapte 
Sufletul imi rataceste-n noapte .

Si m-am pierdut in abis 
In cautarea acelui vis
In care de fericire eram cuprins
Dar s-a stins in noaptea-n care a nins ...

Leg cuvinte , pastrez amintiri vii
Suflete de copii , ce frumos ar fii
Sa scapi de chin , sa apari, iar
Sa nu pleci urmand un rol murdar.

Nu e film , nici magie neagra 
Totul se intampla , dar nimic nu se leaga . 
Privind amnezic la fulgii de zapada 
Cad parca , ca rapus de spada .

Ce noapte ciudata curge pe vinil , 
Ce inima oarba , n-a vazut cand vin 
-Paradisul exista , imi sopteste subtil
Sorbind timida dintr-un pahar cu vin .

Ingerii exista , am simtit totul 
Ma voi intoarce , dupa ce-mi termin rolul
O vad cum zambeste , admirand decorul 
N-o sa-i treaca niciodata dorul ...

Sunt murdar , am un carcater patat 
N-am regrete , inca traiesc in pacat 
Cu muzica-n surdina , cu vise-n cap 
Cautandu-mi sufletul ca un soldat in Irak .

N-am terminat , raman fixat 
Pe ideea ca luna m-a abandonat 
Inca n-am gasit nimic sub brad 
Desi astept de mult un sfat .

Si iar apari tu cu zambetul rece 
Privind in jur , faci timpul sa-nghete 
Nu mai trece , privind in spate 
Zambeste , e-ncontinuare aceiasi noapte...

Mintea mi s-a murdarit in timp ,
Caracterul si-a schimbat forma fin 
Sincer , nu cred c-am invatat ceva 
Simteam luna managaindu-ma adesea .

Imaginatia-mi zburda pe campii , 
In cautarea surda a primaverii 
Timid privind , ma impiedic de troiene 
Visand alene la glorioasele desene .

Nu ma joc , realitatea-mi joaca feste 
Schimband piese ca soldatii pe creste 
Fara prea mult creier in crestet
Devi vested , asteptand alta poveste .

Teatru , asa-mi descriu noptile 
Mazgalind filele , mi se dilata pupilele
Filmul asta ma depaseste brusc ,
Nu cred ca mai e mult pana Sus ...

Nu vreau lumina , vreau o bolta senina 
O luna plina sa-mi ramana pe retina . 
O piesa sublima , o orchestra divina 
Sa cante-n surdina pana ziua n-o sa mai vina !

E ciudat ce simt acum , sunt nebun .
Noaptea pe drum , mi-e frica , o spun .
Am ajuns aici din pura intamplare 
Aventura e o stare de relaxare . 

Spiritul meu se zbate-n realitate
Ca un peste pe uscat in plina noapte 
Inchide usile , imi pierd mintile 
Inchide si ferestrele , caci vantu`-mi ia schitele .

Ce ciudata e piesa de teatru 
Jucata noaptea la patru 
Mintea imi e ca o epava ruginita 
Raneste-ma iar , fii implinita ! 

Norii se agita , luna-i acoperita 
Ciudat , cum se termina intr-o clipa 
Viseaza , recita , zambeste , rezista 
Vor fii si alte nopti , caci sufletul insista . 

Noapte de argint , trecuta prin timp 
Intoarce-te o clipa , sa te vad zambind 
Dar nu uita sa aduci si luna 
A mea iubita , dintotodeauna  !

2 comentarii:

  1. trista poezie. dar are un sfarsit plin de speranta !
    FRUMOASA, dar si complexa. imi place :) !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc foarte mult , Lucie ! Sa stii ca ma bucur cand munca imi este apreciata .

      Ștergere