Un fel de ...

Mijloc de saptamana , luna plina , 
Sfarsit de noiembrie , simpla rutina .
Pamantul se invarte , eu stau pe loc , 
Cu capul inainte , o sa trec prin foc !

Multe ganduri , nu le fac fata , 
Ma rog doar sa apuc o noua dimineata 
O alta viata , un pahar cu apa , 
Curaj , un zambet se dezgroapa .

Suflet gol , ratacind in pustiu , 
Cautand lumina departe de sicriu ! 
Scriu , visand la pace si armonie , 
Dumnezeu e in suflet , nu pe hartie  .

Nu cred ca e rugaciune , 
Doar un fel de a spune , 
Toate lucrurile pe nume , 
Ca nu mi-ajunge asta lume ! 

Ma rog , desi n-o fac prea des , 
Uneori cred ca doar conversez 
Ma stresez , dezarmez , 
dar imi arata lumina sa evadez ! 

Lacrtimi nu curg , sufletu'-mi arde , 
Ca o vapaie-n vant , vazuta de departe .
Ocolita de toti , simtita doar de El , 
Nu ma abandoneaza . desi gresesc de fel ...

Nu ma tem de moarte , stiu ca vine , 
Nu stiu cand , de ce , cu cine . 
Ma tem de oameni , mi-au aratat abisul , 
Insa nu am incetat sa le arat scrisul ! 

Fiecare zi e un nou inceput , 
Voi recupera tot ce am pierdut 
Pun totul in ordine , liniste-n suflet , 
Pace-n jur si nici-un zumzet ! 

Si da , poate ca ma plang prea des , 
Da' nu gasesc o poarta-n decor, sa ies 
Ma prabusesc , gandind prea mult 
Am un rol galagios intr-un film mut ! 

Si vreau sa plec , sa las uitarii , 
Clipele-n cae , duceam lipsa culorii 
Ia-ma , Doamne , caci mi-a ajuns aici , 
Uneori ramai fara glas , incercand sa te ridici . 

Suflet plin de cicatrici , lacrimi pe obraz , 
Stele pe cer , te privesc cum cazi .
Vreau aer proaspat si un cantec de leagan , 
Vreau s-aud pasarile , nu lumea care ma-ntreaba . 

Saptamani trec , in decembrie de vis , 
Fulgii nu cad , caci s-au oprit in Paradis 
Intr-un decor trist , totul moare , 
Imi pierd culoarea , ramanand fara suflare ...

Fiecare pas ma doare , cutreierand abisul , 
Diminetile reci parca imi opresc visul 
Fiecare zi in parte , parca e tot mai departe , 
De cum eram candva , un strain in noapte .

Drumul catre liniste il parcurg la infinit , 
Rabdarea nu rasare si parca inima mi s-a oprit , 
O lume mai buna ? M-am convins ca nu se poate ... 
Oamenii-s prea reci in aceasta realitate !

Sunt trist , dar zambesc , privindu-ma-n oglinda ,  
Ca m-asteapta o noua zi , tentat de ispita . 
Si mi-e frica , ca gandesc prea mult , 
Si orice as face , ma tem de acest drum . 

Sunt imatur , incontinuu caut o iesire , 
Insa ma impiedic si ma indrept spre pierire .
Cu vantul in fata , in dimineti de gheata , 
Incerc sa tin capul sus , trecand prin viata .

Nu stiu ce m-asteapta , mi-e frica sa sper , 
La un viitor mai bun , sub acelasi cer , 
Cu Dumnezeu , vorbesc mereu , dar cred ca nu m-aude , 
Caci durerea e prea mare si nu o mai pot ascunde !

Ma vede cand plang , dar nu m-atinge , 
Nu-L simt , Nu-L vad zambind , se stinge ... 
Nu sunt un om prea bun , dar imi cer iertare , 
C-am rupt suflete si n-am daruit macar o floare .

N-am regrete , desi n-a iesit chiar cum speram , 
Insa incerc sa schimb omul care eram . 
Poate n-am curaj sa vad totul limpede , 
Insa nu ma tem sa iau in parte zilele .

Frica de viata mi-ar sterge surasul , 
Dar trec prin foc , ocolind plansul !
As spune totul , insa cuvintele pier , 
Sufletul mi-e gol si nu as putea sa zbier ...