Un fel de ...

Mijloc de saptamana , luna plina , 
Sfarsit de noiembrie , simpla rutina .
Pamantul se invarte , eu stau pe loc , 
Cu capul inainte , o sa trec prin foc !

Multe ganduri , nu le fac fata , 
Ma rog doar sa apuc o noua dimineata 
O alta viata , un pahar cu apa , 
Curaj , un zambet se dezgroapa .

Suflet gol , ratacind in pustiu , 
Cautand lumina departe de sicriu ! 
Scriu , visand la pace si armonie , 
Dumnezeu e in suflet , nu pe hartie  .

Nu cred ca e rugaciune , 
Doar un fel de a spune , 
Toate lucrurile pe nume , 
Ca nu mi-ajunge asta lume ! 

Ma rog , desi n-o fac prea des , 
Uneori cred ca doar conversez 
Ma stresez , dezarmez , 
dar imi arata lumina sa evadez ! 

Lacrtimi nu curg , sufletu'-mi arde , 
Ca o vapaie-n vant , vazuta de departe .
Ocolita de toti , simtita doar de El , 
Nu ma abandoneaza . desi gresesc de fel ...

Nu ma tem de moarte , stiu ca vine , 
Nu stiu cand , de ce , cu cine . 
Ma tem de oameni , mi-au aratat abisul , 
Insa nu am incetat sa le arat scrisul ! 

Fiecare zi e un nou inceput , 
Voi recupera tot ce am pierdut 
Pun totul in ordine , liniste-n suflet , 
Pace-n jur si nici-un zumzet ! 

Si da , poate ca ma plang prea des , 
Da' nu gasesc o poarta-n decor, sa ies 
Ma prabusesc , gandind prea mult 
Am un rol galagios intr-un film mut ! 

Si vreau sa plec , sa las uitarii , 
Clipele-n cae , duceam lipsa culorii 
Ia-ma , Doamne , caci mi-a ajuns aici , 
Uneori ramai fara glas , incercand sa te ridici . 

Suflet plin de cicatrici , lacrimi pe obraz , 
Stele pe cer , te privesc cum cazi .
Vreau aer proaspat si un cantec de leagan , 
Vreau s-aud pasarile , nu lumea care ma-ntreaba . 

Saptamani trec , in decembrie de vis , 
Fulgii nu cad , caci s-au oprit in Paradis 
Intr-un decor trist , totul moare , 
Imi pierd culoarea , ramanand fara suflare ...

Fiecare pas ma doare , cutreierand abisul , 
Diminetile reci parca imi opresc visul 
Fiecare zi in parte , parca e tot mai departe , 
De cum eram candva , un strain in noapte .

Drumul catre liniste il parcurg la infinit , 
Rabdarea nu rasare si parca inima mi s-a oprit , 
O lume mai buna ? M-am convins ca nu se poate ... 
Oamenii-s prea reci in aceasta realitate !

Sunt trist , dar zambesc , privindu-ma-n oglinda ,  
Ca m-asteapta o noua zi , tentat de ispita . 
Si mi-e frica , ca gandesc prea mult , 
Si orice as face , ma tem de acest drum . 

Sunt imatur , incontinuu caut o iesire , 
Insa ma impiedic si ma indrept spre pierire .
Cu vantul in fata , in dimineti de gheata , 
Incerc sa tin capul sus , trecand prin viata .

Nu stiu ce m-asteapta , mi-e frica sa sper , 
La un viitor mai bun , sub acelasi cer , 
Cu Dumnezeu , vorbesc mereu , dar cred ca nu m-aude , 
Caci durerea e prea mare si nu o mai pot ascunde !

Ma vede cand plang , dar nu m-atinge , 
Nu-L simt , Nu-L vad zambind , se stinge ... 
Nu sunt un om prea bun , dar imi cer iertare , 
C-am rupt suflete si n-am daruit macar o floare .

N-am regrete , desi n-a iesit chiar cum speram , 
Insa incerc sa schimb omul care eram . 
Poate n-am curaj sa vad totul limpede , 
Insa nu ma tem sa iau in parte zilele .

Frica de viata mi-ar sterge surasul , 
Dar trec prin foc , ocolind plansul !
As spune totul , insa cuvintele pier , 
Sufletul mi-e gol si nu as putea sa zbier ... 

Printre Soapte

Printre soapte s-ascunde un gand , 
Acela ca te voi revedea curand , 
Privind in noapte spre cerul senin , 
Speranta ca apari e inca un chin...

Da-mi soare , da-mi ceva ce nu doare , 
Da-mi o noua zi si savoarea buzelor tale 
Atinge-ma , hai , indrazneste , 
Clipeste , fii tu , zambeste . 

Priveste-ma incet , ia-ma de mana , 
Salveaza-ma , sa fugim impreuna , 
Pana la stele si pana la luna , 
Cat inca nu ploua si nu tuna . 

Sa ne bucuram de lucruri simple , 
Sa traim pe foi , printre cuvinte 
Ma las purtat de a noastra poveste , 
Plutind usor alaturi de pasari maiestre .

Dragostea oferita e cu mult peste , 
Sufletul tau amar , inghetat pe creste 
Cat de mult as vrea sa-ti aud glasul , 
In miez de noapte , sa nu s-auda nici ceasul !

Sa-ti aud inima nebuna cum bate , 
Sa ne iubim sub luna , in soapte ... 
Priveste-ma-n ochi , du-ma la stele , 
S-alergam ca doi copii intre ele . 

Universul se-ntinde la infinit , 
La fel si inima mea cand de tine sunt privit . 
Un sentiment placut , de neinlocuit , 
Printre soapte zambind , ma faci fericit .

Crede-ma , as vrea sa pot , 
Sa iti misc inima din loc , 
Asa-i simtii tot ce simt , 
Tot cu ce ma lupt , nu ma mint ! 

Imi lipsesc mult diminetiile de vara , 
Imi lipseste zambetul tau seara de seara , 
Imi lipsesc ochii tai privindu-ma atent , 
Imi lipsesti tu... permanent ! 

Lacrimi , ganduri , singuratate , toate-mi amintesc de tine,
Printre soapte ... durere , neliniste , nu e bine
Esti departe , alergi printre visele mele , 
Ma eviti , sunt singur printre stele ...


Totul a devenit un mare nimic , 
Unde-ti sunt ochii ? Caci m-am ratacit...
Nu te vad , nu te simt , nu m-aprind , 
Nu te ating , sunt pierdut , incet ma sting ... 

Vad pe cer atatea stele , 
Pe strada lacrimi ascunse sub piele , 
Nici macar in vis nu-mi apari , 
As fii vrut sa te vad , dar ai ales sa dispari .

Mi-ai furat zambetul , mi-ai ascuns dorintele , 
Ai lasat lacrimi in urma si se uda foitele .
E trist , ca si chipul meu in toamna rece , 
Sub ploile ce vin si nu mai vor sa plece.

Stau sa-nnece un suflet curat , 
Ucis de amintiri si tarat prin pacat . 
Stiu ca-s pesimist , ca vad negru , 
Mi-ai luat inima, n-am cum sa fiu integru .

Si poate linistea-mi lipseste , 
La fel si ochii tai , ca un diamant ce straluceste 
Poate-s confuz , dar e rece-n jur , 
Nu mai pot o sarutare sa-ti fur ...

Cand te priveam , realizam cat e de frumoasa viata , 
Iar acum privesc in spate la cum se lasa ceata ...
Mi-ai schimbat zambetul , i-ai dat culoare , 
Iar acum l-ai luat inapoi , nestiind ca doare ... 

Dezamagit !

Simt ca cineva sau ceva mi-a smuls sufletul , am o stare atat de proasta , sunt un idiot . Simt cum se pierde totul , in jurul meu e negru , nici-un tunel , nici-o luminita , nici un tren care sa ma readuca la realitate , nimic ... 
Viata e o curva , isi bate joc de mine , Diavolul isi baga coada cand iti intorci privirea spre Dumnezeu si nu o mai arzi aiurea . Aici nu e loc de joaca , nu e loc de stat pe loc , vrei sa-ti faci un viitor , trebuie sa fii rapid , sa gandesti repede , sa fii eficient . 
Cica in viata ai doar o sansa , daca o ratezi , totul se duce pe pula ! Trebuie sa te remarci in multime , nu e de ajuns sa fii special , talentat , sa ai un zambet frumos , caci cacaturile astea nu iti aduc nimic ! Oamenii , creaturi cu multiple fete , nu vor rata nici-o ocazie de a te fute , prin fata , prin spate , nu conteaza , toti vor sa te vada la pamant , sa nu mai misti , sa nu mai respiri ... 
Am nevoie de aer , parca ma sufoc , parca nu mai misc , totul se invarte pe loc . Si sincer m-am saturat , stau prost cu rabdarea , poate e un defect , un dezavantaj , numeste-l cum vrei , oamenii ma transforma intr-un om fara suflet . Ii incredintez sufletul Lui Dumnezeu , sa aiba grija de el , poate asa nimeni nu ma va mai rani , nimeni nu ma va mai calca in picioare . Nu vreau faima , nu vreau bani gramada , vreau doar cat sa pot duce o viata cat de cat okay . 
Si inca nu imi revin , trag de mine ca de un cacat de cal si nu sunt rasplatit cu nimic , nu astept mare lucru , vreau sa fiu observat , sa primesc un pic pentru munca si efortul pe care il depun , vreau sa nu fie nevoie sa plang pentru ca lumea isi bate joc . Vorba aia , fie roata si patrata , tot se-ntoarce ea o data , dar nu doresc raul nimanui asa cum altii mi-l doresc mie , nu vreau sa vad oameni suferind , nu vreau sa vad oameni murind de foame , oameni care nu au unde sa doarma si mor pe afara din cauza frigului , nu mai vreau sa vad asta ! Vreau o viata mai buna , vreau ca-n fiecare dimineata soarele sa rasara de parca ar fii primavara , Dumnezeu sa-mi sopteasca , ca va fii bine , ca va avea grija de mine , chiar daca altii imi vor raul , vreau ... sa fie bine ! 
Cat de trist e totul , cat de gol ma simt , cu lacrimi in ochi , cu inima zdrobita , dezamagit de oameni , increderea pierduta total in umanitate , parca nici mainile nu pot scrie tot ce zboara in mintea mea , parca ceva nu ma lasa , parca nu vrea sa iasa , parca ... Totul e in zadar ... Si tata , tata trage din greu pentru amandoi si vreau sa-l ajut , vreau sa-l vad fericit , vreau sa pot face ceva , vreau ! Vreau sa arat ce pot , vreau sa ma remarc , e momentul meu , trebuie sa stralucesc , trebuie sa fac ceva , trebuie ... 
Ce curva-i viata , ce curve-s oamenii , cum sa mai ai incredere cand totul i jurul tau se darama mai repede decat 9/11 ? Fuck this , I need some time alone ... 
Si cat despre tine , iubito , te iubesc , insa nu stiu cat mai rezist asa . Noapte buna ! 

Imi va fii dor ...

Mi-e greu sa cred ca intr-adevar scriu asta , dar imi va fii dor de orasul meu , chiar daca de cele mai multe ori mi-e greu sa cred ca traiesc aici . Imi va fii dor de strazile minunate , de verdeata , de aerul partial curat , de prieteni , de piese  , de sora-mea , iar de prieteni, imi va fii dor sa ma imbat noapte si sa dorm ca un copil inghitand tantari , imi va fii dor sa respir acest aer , sa traiesc pentru a iubi acest loc ... Imi va fii dor ! 
Cred ca imi va fii dor pana si de aleile intuncate pe care mi-e teama sa pasesc noaptea , imi va dor sa zambesc aici , sa rad aici , sa simt aici ... 
Nu cred ca o sa postez asta , desi am lacrimi in ochi cu gandul ca plec , ca voi lipsi , ca nu voi mai vedea luna de aici ... Niciodata nu voi inceta sa iubesc acest oras ! Imi curge prin vene sangele lui Iancu , sufletul meu va ramane aici mereu ! Nu vreau sa mai scriu si daca e sa plang , iau lacrimile-n sicriu ! 

Mi-e Dor

 Mi-e dor și mor și rămân fără aer ,  
 Inc-o zi în care cu lipsa ta mă-ncaier  
 Te iubesc , vreau să-ți simt zâmbetul , 
 Vreau să fii aici când ating pământul .  
  
 Nimic nu se compară cu durerea din piept ,  
 Nici măcar faptul c-ai plecat indirect 
 Inima mi se zbate , cerul plânge ,  
 O viață lângă tine nu mi-ar ajunge . 
  
 M-apasă dorul , crede-mă , e greu ,  
 Nu pot visa plângând mereu  
 Copacii îmi vorbesc , îmi spun de tine ,  
 Ești admirabilă , ai ceva-n privire . 
  
 Acea sclipire ce-mi luminează sufletul ,  
 Precum stelele de pe cer îmi luminează drumul . 
 Acel drum obscur și rece ,  
 Care se pare că pe lângă tine trece .  
  
 Frunzele cad , devin tot mai arămii ,  
 Zâmbetul tău piere , dar nu și dorința de a-l privi  
 Mii de fețe s-ascund în mulțime ,  
 Și-n fiecare te văd  pe tine .  
  
 Și caut lumina , în toiul nopții ,  
 Luna mi-e alături , în ciuda sorții  
 Visele-mi devin tot mai greu de atins ,  
 Căci plecând , m-ai trimis în abis.  
  
 Îmi lipsești , nu-mi voi uita cuvântul ,  
 Te voi iubii până se va rupe pământul 
 Lacrimile nu te vor aduce înapoi ,  
 Și totuși , încă mă gândesc la noi ... 
  
 Vreau să cred că-ți vei amintii de mine ,  
 Când vei zâmbii sub lună , știi bine  
 Te va proteja sub razele sale ,  
 Chiar dac-ai lăsat o viață fără culoare ! 

Magie

E luna plina , ca prin magie , 
Iti vad zambetul , asternut pe hartie .
Octombrie , plina de nopti senine , 
Anotimpul aramiu , preferat langa tine .

Lacrimi , suspine , natura moare , 
Nici-un zambet , nici-o voce-n zare .
Copii pe strazi, tinandu-se de mana ,
In sufletul meu , o continua furtuna ...

Cu pasi marunti , ma-ndrept spre tine , 
Alergi printre flori , te ascunzi de mine .
Inchid ochii , dispari , te pierzi in multime , 
E rece-n jur si nu-i deloc bine . 

Te lasi purtata de nori pana la stele , 
Vezi tot... Simti clipele grele .
Luna te-ndeamna sa cobori pe pamant, 
Vom fii iar noi , intr-un loc sfant . 

E una dintre acele bolnave nopti,
Cand te zbati si crezi ca poti 
Sa depasesti momentele fara ea , 
Sa trec prin viata singur , sigur ar durea . 

CA prin magie , privind cu ochiul mintii, 
In departare-i soare , iar aici se lupta sfintii !
As muta munti , ca sa ma asculti , iubito , 
Dar ca si soarele , glasul imi apune intr-o clipa ...

Timpul trece , e tot mai rece , 
Nu pot sa cred , c-am lasat-o sa plece .
Mi-e dor! Strig , dar nu m-aude .
E trist , ca i viitorul ei nu ma include . 

Ca prin magie , pasesc printre sicrie , 
Suspinanand dupa "natura vie"
Sa-ti vad ochii , macar o clipa, 
Si ca prin magie , sa cad in ispita.

E-ntuneric si ploua , suflet pustiit , 
E trecut de doua , intr-un oras parasit .
Inca o astept , i-am cules flori , 
Nu vine ... In schimb se mai aduna nori .

Vad totul prin fum , a noastra poveste , 
Cum zambeai , la doua cuvinte maiestre 
"Nu e totul pierdut" , imi sopteste un inger , 
"Dar e totul schimbat" , o aud cum plange.

Lacrimile sunt grele , dar tine capul sus , 
Viata nu se termina , aproape de apus .
Noaptea e cu  mine , aici , aproape , 
Luna-mi zambeste printre dulci soapte . 

Ca prin magie , intr-o dimineata cu soare , 
Apari zambind , cu ochii mici, in par c-o floare .
Oh, tu, suflet pierdut , unde ai fost , oare ? 
Mi-ai lipsit , zambeste-mi , caci doare . 

Ochii tai de un albastru ca Cerul ,
Mi-au lipsit , ca-n bucate piperul .
Te rog, atinge-ma , readu-ma la viata , 
Caci fara tine, a fost doar ploaie si ceata.

Simte-mi inima , s-a zbatut de dor , 
Ce senin e Cerul , aproape nici-un nor. 
Ca prin magie , as putea , incet, sa zbor
Dar nu-ti dau drumul , iar , te ador !

Nu e vorba de rime si foi , 
E vorba de tine si noi , 
Amandoi , Bucurandu-ne impreuna , 
Vocea ta suava, tine-ma de mana . 

Ca prin magie , nu ma satur de tine , 
Natura-mi zambeste , esti langa mine 
E octombrie , unu , chiar prima zi , 
Nici-un vis vis urat nu ma va trezi ! 

Ganduri de Noapte Buna !

 Plâng , întruna plâng , nu pot să mă opresc .  
 Să privesc în jur , simț că mă sting , dar o iubesc ! 
 Totul în jurul meu e gol , se strâng pereții pe mine ,  
 Nu pot respira , mă sufoc , sunt pierdut fără tine . 
 Mi-a pierit zâmbetul , lacrimi curg , îmi pierd cumpătul , 
 Sunt închis în mine ca-ntr-un tunel și nu găsesc capătul .  
 Picioarele-mi tremură , mă simt tot mai slăbit ,  
 Nu mai am lacrimi , nu pot să plâng la nesfârșit ! 
 Întruna te caut , dar nu te găsesc , încerc să-ți zâmbesc ,  
 În gol privesc , lăcrimând că nu te zăresc ... 
 Șoapte îmi mângâie urechile domol ,  
 Sărutarea ta îmi îndulcește buzele , te ador ! 
 Mâinile tale îmi aprind trupul , în ele mă topesc ,  
 Tu , prin ceea ce ești mă faci să simt că te iubesc . 
 Gândul că nu te simt aproape , mă face să împietresc ,  
 Inimă ți-am dat-o , iar acum întreaga viață îți dăruiesc ! 
 Ajută-mă să pășesc , către tine să vin , nu îndrăznesc  
 Învăța-mă să respir , să te strâng la piept , fără să greșesc . 
 Mă pierd cu firea , când îmi spui că mă iubești ,  
 Îmi tremură buzele , când sincer îmi zâmbești. 
 Tu m-ai învățat ce este dragostea , mi-ai dat puterea să zâmbesc ,  
 De când te-am întâlnit , viață mi s-a schimbat , mulțumesc ,  
 Vocea îmi tremură , spunându-ți , noapte bună , te iubesc !  

Predic pentru mase !

Okay , poate ca nu sunt tocmai omul care sa faca asta , poate ca nici titlul postarii nu e intocmai potrivit . Ideea e ca nu vreau sa invat nimic pe nimeni , din moment ce si eu mai am atatea de invatat , dar vreau sa fac lumea sa ma asculte , chiar daca unii o sa creada ca sunt un cacat de hipiot care nu vede decat lapte si miere. 
Din pacate nu e asa , nu vad doar lapte si miere , nu vad unicorni imputiti care alearga fericiti zambind ca niste copii ce tocmai au primit bomboane . Realitatea e mai cruda , mult mai cruda , unii dintre voi stiu asta , altii simt asta , iar unii nu dau doi bani pe sta sau pe sentimentele celor din jur . 
Nu zic ca eu sunt cel caruia ii pasa chiar atat de mult de altii oameni , dar daca stau bine sa ma gandesc, in sufletul meu sunt atatia oameni care candva m-au facut sa zambesc , sa rad, sa simt ca traiesc si ca am pentru ce traii . 
Amintirile raman vii , chiar si cele "urate" pe care ne chinuim sa le inlaturam , pierzand astfel timp pretios de care ne putem bucura acum cat inca suntem tineri si cat inca putem face lucruri care peste zece ani sau mai putin vor deveni "nepotrivite" . 
Am atatea in cap incat nici nu stiu ce sa scriu intai , vreau ca lumea sa se bucure mai mult de viata , sa fie recunoscatori pentru aerul ce il respira , sa zambeasca mai des , sa se elibereze de stres , de probleme , de griji . Cred ca indiferent de problemele pe care le ai , inca poti zambi , inca te poti gandi ca va fii bine si ca totul depinde de tine , de vointa si de curajul tau .
In viata iti trebuie mult curaj chiar si sa pasesti , si atunci iti asumi un risc . Fa totul sa fie la fel de frumos ca prima zi de primavara , bucura-te ca un copil , traieste ca si cum maine nu ar mai fii , ia-ti inima in dinti si fa tot ce pana zi parea imposibil , oamenii trebuie sa traiasca , nu doar sa existe ! 
Si dupa o noapte lunga , scriind toate astea , realizez ca nici eu nu fac tot ce ar trebui facut , sper sa ajut , sper sa pot fii de folos. 
Nu fac asta pentru mine , in fond, tot ce e aici , e mereu in capul meu , ideile astea se joaca cu creierul meu de prea mult timp. 
Cred ca fara lacomie , ipocrizie , orgolii date cap in cap , lumea ar fii un loc mai bun . Asta depinde de noi , daca vrem sa acceptam schimbarea , daca suntem pregatiti pentru necunoscut (mie mi se pare incitant) , daca vrem o lume mai buna (si nu ca sa ne suga de pula) . 
Sincer , mi se pare ca traim o mare minciuna , ne mintim in fiecare zi ca suntem bine , cand defapt sunt atatea de spus si totusi ti-e frica sa le lasi sa iasa , cand ne zambim amical , cand ne prefacem ca e bine sau rau , cand crezi ca daa oferi un leu sau o tigara unui cersetor esti considerat erou sau crezi ca poti schimba lumea ajutand un om . Intai ajuta-te pe tine , apoi ai grija de ceilalti . 
Putini sunt cei carora le pasa , dar asta se poate schimba , nu intr-o zi , nu intr-un an , dar este posibil. Nu lasa pe  nimeni sa se joace cu sentimentele tale , nu lasa pe nimeni sa te calce in picioare , fii mereu acolo cand numele iti este rostit . Ar trebui sa nu mai barfim atat si sa ne vedem de viata ca e scurta al dracu si nimeni nu-ti da timpul pierdut inapoi si crede-ma ca oricum de mult ai spera sa te reincarnezi intr-o vaca , nu se va intampla. 
Traieste-ti visele pana la ultimul , chiar daca toti nu sunt de acord cu asta , candva vor in intelege ca ceea ce este important pentru tine trebuia sa fie important si pentru ei , iubeste-ti aproapele , nu din mila si din compasiune si lacrimi false , fii tu , alege-ti singur cararea pe care vrei sa pasesti in viata . Nu mai asculta de nimeni decat de tine , fa tot ce crezi ca e bine , greselile se platesc , dar nu scump daca va trebui sa ti le platesti tie . 
Nu dispera , Dumnezeu e sus si sigur te priveste acum , stie tot ce vrei sa faci , stie totul . Ignoranta ne-a adus unde suntem astazi , priveste-te-n oglinda , iti place ce vezi ? Acum priveste in interiorul tau si nu te mintii , nu cred ca , "continutul" e la fel de frumos precum ambalajul . Frumusetea vine din suflet , oricat de mult incerci sa "arunci" machiajul pe fata , oricat de mult tragi la sala de forta , indiferent de cat este de frumos un corp , nu te poti indragostii cu adevarat de asta ! 
Ar mai fii atatea de spus , dar as strica toata distractia daca as scrie ot dintr-o data . 
Multumesc Lui Dumnezeu pentru ca ma trezeste in fiecare zi , Ii multumesc pentru ca sunt sanatos si pentru ca am motive de a zambii ! 
Pace ! 

Alta noapte alba

Nu stiu cum sa incep , insa stiu ca trebuie sa o fac. Nu o fac pentru ca singuratatea ma sperie, ci pentru ca simt asta . Mi-a fost frica sa scriu , simteam o retinere , o forta care ma tinea in spate , parca ceva , sau cineva , ma oprea ... 
Toate ideile mi se incurca in cap din cauza ca sunt distrus de tot felul de lucruri din jur , asta ma face sa cred ca sunt un om slab , moale , desi incerc sa nu-mi implementez astfel de lucruri in cap. 
Am nevoie de o "umbrela" sa ma protejeze , sa ma pot simtii in siguranta , vreau sa respir aer proaspat , sa-mi limpezesc mintea , sa-mi purific sufletul cu ajutorul lui Dumnezeu. 
Nu as vrea sa ma schimb , nu as vrea sa schimb nimic , pe nimeni , viata e frumoasa , desi uneori ma depaseste , o simt cum trece pe langa mine iar eu privesc neputincios ... ca un copil privind spre soare nestiind ce se intampla . 
Deseori imi repet ca noapea e cea mai buna prietena a mea , simt ca ma intelege , ca imi e alaturi , ma sprijina , e umarul pe care plang , ochii mici care ma privesc indeaproape , chipul care-mi zambeste . 
Intreaga mea viata sta intre luna si stele , intre cantecul greierilor si rasetelor muzelor . 
Dimineata ma imbratiseaza cald , razele soarelui imi mangaie chipul , ascunzand astfel , durerea ce o ascund ochii ...
Dupa o alta noapte lunga si absolut dementa aceiasi voce din cap , care defapt e subconstientul meu bolnav , imi "bantuie" mintea , imi tulbura visele , imi amesteca gandurile ... Parca-s nebun !
Se spune ca in fiecare dimineata , tu alegi cum iti vei trai o noua zi din viata , ei bine , nu am mai trait o dimineata de luni de zile , mi-e dor ... 
Vreau soarele diminetilor de septembrie la fel cum vreau iubirea , la fel cum imi vreau parintii . 
Nu ma pot satura de aceasta vara tarzie , o iubesc ! 

Oboseala psihica

Sincer cred ca sunt total depasit de situatie , situatie care defapt e doar in mintea mea si ma hinuie cu migrene ot mai dese , tot mai greu de ocolit. 
Asta ma tine in loc , uneori ma panichez , in lumea mea desigur , si nu mai vad scapare , nicio cale catre lumea reala in care parca sunt tinut captiv , manipulat fiind, crezand ca am parte de libertate. Libertatea ce multora le lipseste transformandu-i in roboti , dar vorba aia, fiecare cu pizda ma-sii ! 
As vrea sa ma tratez , dar pastilele creeaza dependenta , psihologii vor doar sa se ingrase pe spatele tau , oamenii sunt mincinosi , nu le pasa . 
In momentul asta scriu cu o migrena , desi o voce-mi spune sa renunt , sa ma dau in spate ca nu voi rezolva nimic . Insa sufletul nu ma lasa , am atatea de "aruncat" , atatea de "scuipat" incat simt ca niciodata nu ma voi putea elibera de stres , cate un fir de par alb crescand peste noapte. 
Se spune ca exista cate un demon in fiecare, ei bine, l-as ineca pe al meu daca asta m-ar ajuta sa dorm noptile , sa ma eliberez de stres , de agitatie , de energia negativa din mintea mea cauzatoare de migrene si de tripuri din ce in mai urate . 
Ochii imi sunt impaienjeniti , capul sta sa-mi explodeze , nimic din jur pare sa nu mai conteze ... Doar ea , chipul ei adorabil de copil imi lumineaza dimineata , un zambet mare imi acopera fata , ochii mari si caprui parca ii cauta privirea , parca ar vrea s-o imbratiseze cu atata pasiune , sa-i demonstreze ca doar pentru ea clipesc , ca doar pentru ea se deschid mereu .
As scrie mai mult , dar inca astept salvarea din Ceruri ! 

Dupa Muza !

Pun pixul pe foaie , il las sa scrie 
Despre muze-n noapte , calcand pe linie 
Privin din intuneric , cu ochii mici 
Incerc sa-i prind mana, dar nu e aici ...


Pierdut printre razele lunii pline 
Caut rasaritul , ratacind, fara tine
Greierii ma linistesc , cu cantece sublime
Ce-mi dau parca , vechea stare de bine.


Cautand cuvinte , sa pot exprima ce simt 
Nu e loc, caci sentimentele m-aprind 
Sufletul mi-e vulcan , iar eu erup 
Ii zambesc , incercand s-o corup .


Ma priveste , repede clipeste , ma ispiteste 
ma saruta , apoi pleaca , dar imi zambeste 
Timpul nu sta-n loc , ii pierd urma 
Deja ii duc dorul , suferinta mi-o va curma ? 


                                     [Muntean Adrian]

Hunedoara !

Hunedoara , oras incarcat de poveste 
Undeva-n lume, am dat de veste 
Nu suntem singuri, mereu am fost peste
Emancipati fiind, mereu cu minte in teste 
Dorinta-n noi creste , urcand pe creste 
Oropsiti nefiind, caci Dumnezeu ne izbaveste
Armata chibzuieste , dusmanul il asupreste 
Rauri de sange s-au varsat , dar asta nu ne opreste 
A ramas Hunedoara si in inima mea creste ! 


                                   [Muntean Adrian]

Noapte Alba !

"Bucura-te de fiecare clipa in parte, caci viata este scurta iar trecutul nu se schimba peste noapte." Mi-as fii inceput poezia asa , dar nu am starea necesara. 
De ceva timp, noptile mi-s tot mai intunecate, lacrimile tot mai reci si sarate, la naiba, nu mai am putere sa ma ridic, parca sunt tinut legat, parca totul s-a terminat, visele s-au spulberat, speranta e pe moarte... Ma simt abandonat !
Parca si inima imi bate mai incet, parca nu mai am suflet. Prins intr-o lume bolnava , nu e locul meu aici, vreau sa plec, sa scap de frici ! 
Singuratatea ma sperie, nu mai rezist, totul e trist, deprimant chiar ... Parca nu ma mai inteleg, ce ciudata poate fii viata, intr-un momen iti poate lua tot ! 

Trist !

Nu pot, nu reusesc, nu vreau, Sa vad viata, fara tine, in loc stau, Mi-e greu sa privesc in spate, te-am dezamagit, M-ascund printre lacrimi si soapte, sunt un las tampit, Nu vreau sa pierdem vreun apus, sau rasarit, Nu vreau sa cred, ca totul s-a sfarsit, Refuz sa cred, ca nu te voi vedea zambind, Si nu-ti voi vedea ochii sub luna stralucind, Nu dramatizez, ma exprim ca un copil, Dar se pare ca n-am loc in al tau film, Ma desprind de realitate, cazand in gol, Parca sunt tot mai departe de tine, mor! Am stricat tot, am spulberat un vis, 'Mazgalind' ceva, ce ne era scris, Ma pierd in abis, cu sufletul trist, Departe de tine, voi muri inchis, Ma plimb printre stele, te zaresc plangand, Vreau sa te ating, dar dispari parca arzand, As da orice, doar sa-ti vad ochii, Sa-i privesc zambind, nu m-as putea opri, Vreau sa te vad, alergand printre nori, Sa te tin de mana, dimineata-n zori, Locul tau, sa fie la pieptul meu mereu, Sa te pup pe frunte, sa inaltam un zmeu, Stele cad, ravasind a mea minte, Nu am cuvinte, calcand pe morminte, Traind clipe triste, visand in zadar, Ca poate candva, ma vei ierta iar, Iarasi tremur, te vreau acum, Te vreau aici, intoarce-te din drum, Ia-mi inima, du-o departe de vrei, Dar nu ma lasa sa mor, te rog, hei, Noapte trece, vantul imi bate peste foi, Viata e mult mai frumoasa in doi, Nu vreau sa cred, ca nu va mai fii un 'noi', Te iubesc, caci nu am inima sloi! 

Decembrie !

Ar fii atatea de spus, si parca nu as scrie,

As merge pe cioburi, printre sicrie

As aprinde o faclie, dar nu imi arata viitorul,

Oricum ma sperie, as vrea sa-i pot duce dorul...

Vreau sa-mi inec amarul, dar nu ma pot opri aici,

Nu mi-am pierdut speranta, traiesti un chin, cand pici

Vad viata cu alti ochi, totul e ciudat,

Nu vreau sa renunt, vreau sa nu mai fii visat!

Am putut trece, peste munti, vai si ape,

Peste capete sparte, si inima inca-mi bate

Astea toate, nu-s basme, e pura realitate,

Cuvinte atent desenate, pe foi imaculate.

Si inca astept rasaritul, sa treaca timpul,

Sa curga lacrimi, sa-mi spele chipul

Suflet pierdut, intre ziduri si gropi

Intre stele cazute, si fiinte fara un scop.

Sunt multe lucruri, pe care nu le inteleg,

Si multe altele, peste care, inca incerc sa trec

M-as lasa purtat de vant, pana in abis,

As vrea sa mor acum, dar nu asa imi e scris.

Am fost ingropat, in minciuni si deziluzii,

Intre falsitate, demoni si concluzii

Nu mai pot duce aceasta lupta nedreapta,

M-am saturat sa ma mint, ca o sa treaca...

Vreau sa-mi ingrop trecutul, caci s-a dus,

Sa traiesc acum, pana la apus

Si totusi sunt confuz, mi-e dor de vara,

Mi-e dor de zambetele sincere, de odinioara...

Nu vreau sa scriu in gol, sa fie in zadar,

Vreau sa invat din greseli, iar si iar

sa aud vioara, cand soarele rasare,

Sa am motive pentru a privi in departare!

Vreau sa cred, ca sunt pe drumul cel bun,

Si ca nu le pasa, din ce scriu acum

Vreau sa vad cu alti ochi, lumina diminetii,

dar nu vad decat cum mor profetii...

Trist, asa am pasit in viata,

Printr-o perdea de ceata, alunecand pe gheata

Mi-am luat palme peste fata, in fiecare dimineata,

Asa si voi pleca, cu stari de greata!

E noapte, frig si nu mai inteleg nimic,

Alerg in cerc, ca un copil grabit

Am pierdut tot, a mia oara,

Tin capul sus, privind ce ma inconjoara.

Stiu destul de bine,

Ca viata nu e cum ai vrea sa fie

Tin capul sus, pasind inainte cu tarie,

Cu toate ca port, o furtuna in mine !

Si stiu ca lacrimile nu pot umple dorul,

Lasat, cand ai plecat, sfasiindu-mi sufletul,

Visele se sfarsesc, la inceput de decembrie,

Foile ard incet, iar viata ma sperie...

Fulgii de nea, atingand pamantul,

Prevestesc, parca, un viitor sumbru

Tacerea ma infioara, cand seara se lasa,

Totul e trist, nu zaresc nici o grimasa...

Praf de stele, cade, pe visele mele,

Si ganduri rele, pierzandu-ma-n ele

Nu gasesc credinta, pentru a crede in mine,

Ma impiedic de drame, sperand la mai bine.

Totul se termina trist, sub fulgii mari,

Vise spulberate si stele-n ocean

fara zambete, sub cerul alb pictat,

Si fara lacrimi pe obraz, in abis, ingenunchiat...

                       [Muntean Adrian]

Liniste !

Am pus mana pe pix, noaptea tarziu

Linistea ma sperie, parca e un sicriu

Totul in jur e pustiu, nu am aer,

Iar cu viata simt ca ma incaier!

Ma simt ca un copil, in linistea sublima

Vreau un zambet sincer, dar rasaritul ma deprima

Nici focul din inima nu ma mai anima

Pe aceste foi curge viata, nu doar rima dupa rima...

Sincer, as vrea sa dispar din peisaj

Sa nu fiu decat un alt simplu miraj

Nu doar sa ma ascund in mintea mea

Sa visez ca, catre stele si luna voi zbura!

Nu mai caut dragostea, m-am resemnat

Sunt la fel de imatur, desi viata m-a schimbat

Privesc in jur, totul e la fel de ciudat

Ingeri vin si pleaca, coplesiti de pacat..

Mi-e frica sa inchid ochii, vad negru

Totul in jur piere, nu mai sunt integru

O mana ma atinge, o privire ma incinge

Ma topesc, iar un strop de ploaie, incet ma impinge...

A trecut ceva timp, de cand nu am mai atins foaia

De cand in suflet, nu a mai ars vapaia 

Ploaia spalandu-mi ochii mari si goi

Curatand din sufletul meu, amintiri facute sloi...

Si in continuare ma deprima linistea 

Trecand prin noaptea rece, impiedicandu-ma de ea

Sunt pe marginea prapastiei, privesc in gol

Din Cer cade o lacrima, ce nu ma lasa sa mor !

Gandul imi zboara departe, intreaga noapte

Lasand in spate, mii de pagini curate

De zambete furate, in ocean aruncate

Lacrimi imi cad pe obraz, avand linistea in spate ... 

Intro ! :)

uhm... Nici nu stiu ce Hristos ar trebui sa scriu, asta se vrea a fii o introducere, deci don`t hate me . :) 
Io sunt Keke, am 21 de ani (cred) , deocamdata nu lucrez niciunde, strang bani pentru o viata mai buna (am deja trei lei) , dar nu ma pot plange de nimic. 
Ma rog, mi se pare ciudat sa insir lucruri despre mine, pula mea. 
Aici o sa-mi postez poeziile, deci invatati sa cititi si hopa `sa.  :) 
Va pup, va sun io . :)