Liniste !

Am pus mana pe pix, noaptea tarziu

Linistea ma sperie, parca e un sicriu

Totul in jur e pustiu, nu am aer,

Iar cu viata simt ca ma incaier!

Ma simt ca un copil, in linistea sublima

Vreau un zambet sincer, dar rasaritul ma deprima

Nici focul din inima nu ma mai anima

Pe aceste foi curge viata, nu doar rima dupa rima...

Sincer, as vrea sa dispar din peisaj

Sa nu fiu decat un alt simplu miraj

Nu doar sa ma ascund in mintea mea

Sa visez ca, catre stele si luna voi zbura!

Nu mai caut dragostea, m-am resemnat

Sunt la fel de imatur, desi viata m-a schimbat

Privesc in jur, totul e la fel de ciudat

Ingeri vin si pleaca, coplesiti de pacat..

Mi-e frica sa inchid ochii, vad negru

Totul in jur piere, nu mai sunt integru

O mana ma atinge, o privire ma incinge

Ma topesc, iar un strop de ploaie, incet ma impinge...

A trecut ceva timp, de cand nu am mai atins foaia

De cand in suflet, nu a mai ars vapaia 

Ploaia spalandu-mi ochii mari si goi

Curatand din sufletul meu, amintiri facute sloi...

Si in continuare ma deprima linistea 

Trecand prin noaptea rece, impiedicandu-ma de ea

Sunt pe marginea prapastiei, privesc in gol

Din Cer cade o lacrima, ce nu ma lasa sa mor !

Gandul imi zboara departe, intreaga noapte

Lasand in spate, mii de pagini curate

De zambete furate, in ocean aruncate

Lacrimi imi cad pe obraz, avand linistea in spate ...