Purgatoriu

Sunt confuz fiindcă pământul 
Mi se surpă sub picioare , gândul ,
Atinge absolutul şi totul moare
Se-ngroapă-n zare , în veşnică uitare.
Lacrimi n-am , m-agăţ cu dinţii , 
De aerul rece , pentru a-mi vedea părinţii ,
Sfinţii mă privesc , dar apusul dispare ,
Între nori care ucid orice culoare ! 

Mă ridic iar , sunt puternic 
Viaţa m-aşteaptă după întuneric
O lumină albă , ochi lucind feeric
E viitorul , simte că-s vrednic !
Suspin prea des , psihic cedez 
Însă din genunchi drum îmi croiesc
Destinul îl creez , pe foi desenez 
Zâmbesc , iar , când înainte privesc !

Minte Pierdută

Dimineaţa-n zori , după nori 
E răsăritul , arde-n culori
Mă trec fiori , vrei să zbori
Zâmbeşte , iubeşte până mori .
Şi liniştea e tot ce mai am
Din podea-n tavan , după paravan
În trecut , doar în vis mă înălţam
Tot acolo , să cad obişnuiam .

Caut simplitatea , dar mă complic
Caut pacea cu dragoste , şi strig
Că ar trebui să o creez în schimb
Sunt mic , dar prin ambiţie conving.
Îmi uit rolul , îmi pierd sensul 
Încă o dată mă lupt cu stresul
Îngrop cuvinte , dezgrop progresul
Timpul e tăcut şi-l opresc , punct . 

Lacrimi Nevăzute !

Şi câteodată vrei să renunţi 
Inima bate , dar refuzi să-nfrunţi
O realitate ce-ncreţeşte frunţi 
Mută munţi , dar nu asculţi .
Capul plecat , ochii reci .
Privirea goală , mintea terci
Suflet îngheţat pe veci
Societatea vrea să pleci .

În căutarea fericirii mă împiedic des
Fumez , inhalez , caut poarta să ies
Descifrez timpul pierdut , colorez anii
Ca un matematician căruia-i lipsesc banii
Ploi , primăvară şi apusuri triste-n vise
Zâmbete ucise de promisiuni nescrise
O inimă care bate călcată-n picioare
Pe trotuare murdare , aici , în depărtare .

Visez Acasă

Numără-ţi paşii , visele aşteaptă 
Acolo , departe , într-o mare moartă
Unde gândurile ar vrea să iasă
Să-şi croiască drum înapoi acasă .

Singur , iar obstacolele-s multe
Nu e nimeni aici să mă asculte
Am doar norii negri şi natura
Fără dragoste , doar ura .

Sunt liber , însă tot mai departe
De mult prea iubita noapte 
Prea multă lumină pe drumuri obscure
Prea multe feţe palide şi dure .

Fiecare zi , o altă şansă , alt drum
Un nou început clădit din scrum 
Acum îmi simt pleoapele grele
Ploaia rece se joacă cu ele . 

Visele mele toate-s despre , 
Noi , zâmbind , trecând peste 
Nici umbra nu ţi-o mai zăresc 
Nici măcar sufletul grotesc . 

Amintirile ard , deşi sunt vii
Nu te simt , deşi îmi scrii
Nu te vreau , deşi tânjesc
Despre noi îmi amintesc .

Cu soare-n ochi şi vânt în faţă
Rece , trăiesc altă dimineaţă
Primăvara e aici , e frumoasă
Şi toate visele mă duc acasă . 

Viaţa mea a devenit o poezie 
Pe hârtie , şi noaptea o scrie 
Sub un Cer senin visez 
Clipe de sublim şi le pictez .

Trăiesc un vis , sau poate 
Visez că trăiesc departe
În ale nopţii şoapte calme 
Ce mă cuprind ca două palme . 

Singur !

Tot mai singur într-o lume oarbă 

O mare de beton şi o cascadă 

De ignoranţă care se revarsă

Peste minţi înguste făcute varză .

Poate sunt paranoic şi mă tem 

Să recunosc că viaţa e un poem 

Ce curge ca un râu pe foile albe

Ca ochii ce plâng în singurătate .

Am credinţă , deşi mă rătăcesc des

Văd negru-n faţă , dar reuşesc să ies

E un coşmar cu accentul pe viaţă

Vocea care mă împinge la suprafaţă .

Îmi fac loc , ţin mereu capul sus

Cu gândul la Paradisul-Apus

N-am spus , dar gândesc prea mult

Şi răsăritul e tot ce am avut . 

Fericirea-mi zâmbeşte într-un pasaj îngust

Însă oamenii "miros" a dezgust . 

Înfrunt raţiunea , zâmbind sincer

Încercând să ucid vovile din minte . 

Pierd lupta cu mine şi închid ochii 

Sufletul putred atrage parcă stropii

Din ploaia rece care nu mai pleacă 

În norii negrii mintea mi se-ngroapă .

Aş opri timpul , la fel şi inima

Aş opri lumea , aş trage cortina

Peste suflete reci , pustii şi avare

Peste minţi întunecate de putredul soare .

Aş vrea să m-audă cineva , mă doare

Că totul piere lipsit de culoare 

Nu am răbdare , trag cu ardoare 

În speranţa că voi găsi scăpare .

Parcurg drumul vieţii cu ochii goi

Lasând amprente pe mii de foi 

Al treilea ochi deschis în frunte 

Strig spre Cer , poate M-aude. 

Paşii devin mărunţi şi grei 

Într-o luptă cu demoni şi zei

Văd lumina şi plec capul

Nu sunt pregătit să închei pactul.

Un zâmbet de copil apare-n umbră 

Cu şoapte şi o culoare sumbră 

Îmi arată calea , păşind agale

Pe inima mea otrăvită de petale ...

Alt Om , Acelaşi Eu .

Sunt alt om , am mintea clară 
Prezentul curat şi sufletul nu zbiară 
Am răzbit ! Am trecut prin foc
Mi-am creat destinul în alt loc .

Sunt norocos , simt asta-n minte
Ca aerul limpede printre cuvinte
Al treilea ochi larg deschis 
M-am găsit căutându-mă-n abis . 

Lupta a părut lungă , când defapt
Timpul a trecut de parcă n-ar fii stat
Am învins Diavolul pe această coală 
Am o aură albă , fără îndoială .

Dumnezeu e cu mine , Îmi zâmbeşte
Mă ocroteşte , de rele mă fereşte
Am găsit răspunsuri în locuri bizare 
Am lăsat trecutul să plutească-n uitare .

Merit mai mult şi primesc totul 
Cu ajutorul Tău , m-a cuprins norocul
Poate sunt egoist , dar e mai bine
Când era trist , nu era nimeni . 

Am îngropat totul într-o noapte
Am pus punct şi am trecut la fapte
Am îndrăznit să mă lupt cu mine 
Pe drumul ăsta plin de ruine .

Ţin capul sus , fie soare sau ploi
Am ajuns să mă cunosc , fie vorba-ntre noi
Încă umplu foi cu noi şi despre
Viaţa-n doi , cât de frumoasă este .  

Te simt în fiecare noapte , aici
Fără frici , în vise mici .
Te am , dar încă te caut în zare
Văd răsăritul plin de culoare .

Văd un continuu curcubeu în faţă
Văd tot ce e mai bun în viaţă
Văd fluturi şi zâmbete-n decor 
Într-o ploaie de stele fără vreun nor. 

Viaţa abia acum începe să capete sens
Când zâmbeşti creezi un vers 
Ia-mă de mână , de la apus până-n zori 
Iubeşte-mă ! S-alergăm printre nori . 

Văd flori , culori în depărtări
Aerul dulce de martie-n zori 
Zâmbeşte cu mine , simte armonia
Sunt acelaşi eu , împărtăşind bucuria .

Paradisul Renăscut

Gândurile prind aripi în noapte
Duc la tine printre simple şoapte
Prin furtună , printre stropi
Pe sub lună , printre nori .

Te ţin de mână cu preţul vieţii 
Mi-ai răpit glasul dimineţii
În voia sorţii plutim prin vânt
Culori mute-mi alergă-n gând .

Primăvara seamănă leit cu tine
Cu flori în păr printre ruine
Ce arată trecutul petrecut tăcut
Aşteptându-te într-un decor mut .

Dar acum zâmbetul tău e dulce
Un venin ce parcă mă seduce
Ia-mă , să plutim printre stele
Să simţi amarul buzelor mele . 

Viaţa prinde culoare sub soare
Sub priviri calde şi a ta suflare
Întrebările dispar şi totul e viu
Verde , alungând trecutul pustiu .

Mă înec într-un ocean de priviri cenuşii
Iar singur rătăcesc în Paradisul minţii
Atingerea ta ca de mătase mă ameţeşte
Picioarele-mi tremură , sufletu'-mi creşte .

Şoaptele-ţi devin dulci mistere
Ascunse între priviri şi gene
Cuprinde-mă tandru cu ochii mici
Din suflet îmi ştergi marile frici . 

Norii dispar când eşti sub soare
Vrăbiile-ţi cântă a fericirii cântare
Mirosul primăverii ne ademeneşte
Ameţim sub Cerul ce ne înveleşte .

Mă bucur că eşti lângă mine acum
Îţi scriu de mult, de pe alt drum 
Când rătăceam în căutarea vieţii
Când descifram pustiul în adâncul ceţii .

Zâmbeşte , atinge-mă uşor
Plutesc , mă înalţ pe un nor
Cuvintele tale ezită s-apară 
Mă hrănesc cu zâmbete de odinioară .

Chipul tău ca o dimineaţă de mai 
M-aprinde şi mă lasă fără grai
Te-am aşteptat atâţia ani rătăcind
Ai apărut din senin cu ochi ce mă cuprind .