miercuri, 16 ianuarie 2013
O secunda din mine ...
Fac un salt peste maturitate
Mă perind pe lângă o mare majoritate
Cu creiere spălate , îndoctrinați
Cu mâinile calde , speriați .
Mereu m-am simțit atras de imposibil
Chiar și când mă adânceam în penibil
Două foi și un creion erau mereu în decor
Las inima pe schiță , nu o să mor !
Mă trece un fior când scriu despre trecut
De aceea trăiesc clipa și uit ce am avut
Uit cum am fost , văd doar cum sunt ,
Un copil teribil cu foarte mult avânt .
Poate că-s matur în anumite privințe ,
În altele poate nu îndeplinesc cerințe
Văd partea plină , îmi echilibrez viața
Și nici în întuneric nu-mi pierd speranța !
Îmi feresc fața , de aceea port mască
Nu-mi ascund trecutul , dar am cască
Am greșit , sunt om și îmi cer scuze
Pentru sentimentele care mi-au adus acuze.
Încă mă feresc de diavol și de supușii săi
Văd viața cu alți ochi , ochi răi
Dumnezeu încă e cu mine , simt asta
De aceea îmi car crucea , ocolind prăpastia.
Scriu cu suflet , încă mai am unul
Din suflet, spun că îmi aștept rândul
Pentru suflete străine , mană cerească
Cuvintele te hrănesc , nu te iau de nevastă .
O zi proastă mă pune pe gânduri
Zâmbesc și mă pierd printre rânduri
Departe de scânduri și de ocolișuri
Rămân simplu ca o lamă cu două tăișuri !
Nu știu ce vine , însă nu mă sperii
Aștept în colțul meu , venirea primăverii
Vreau ca fluturii să-mi bucure stomacul
Să mă-ncânte , privind cenaclul .
Am scris destule , dar abia am început
Urmează-mi pașii ca un fluture tăcut
Nu lăsa în urmă clipele ce curg ,
Zâmbește, transformă-le în amurg !
luni, 14 ianuarie 2013
O noapte la teatru
Am scris atat , am tacut prea mult
Glasul mi-a devenit un strigat mut
Priveste-ma-n ochi, cand la vale ma duc
Nu-mi intinde mana , oricum singur lupt .
De atata timp ma stric
De atata timp te strig
Si nu mai inteleg nimic
Caci tot ce mi s-a dat a fost oprit .
Si parca nici inima nu-mi mai bate
Si parca totu`-i departe
Pana si luna s-ascunde intre soapte
Sufletul imi rataceste-n noapte .
Si m-am pierdut in abis
In cautarea acelui vis
In care de fericire eram cuprins
Dar s-a stins in noaptea-n care a nins ...
Leg cuvinte , pastrez amintiri vii
Suflete de copii , ce frumos ar fii
Sa scapi de chin , sa apari, iar
Sa nu pleci urmand un rol murdar.
Nu e film , nici magie neagra
Totul se intampla , dar nimic nu se leaga .
Privind amnezic la fulgii de zapada
Cad parca , ca rapus de spada .
Ce noapte ciudata curge pe vinil ,
Ce inima oarba , n-a vazut cand vin
-Paradisul exista , imi sopteste subtil
Sorbind timida dintr-un pahar cu vin .
Ingerii exista , am simtit totul
Ma voi intoarce , dupa ce-mi termin rolul
O vad cum zambeste , admirand decorul
N-o sa-i treaca niciodata dorul ...
Sunt murdar , am un carcater patat
N-am regrete , inca traiesc in pacat
Cu muzica-n surdina , cu vise-n cap
Cautandu-mi sufletul ca un soldat in Irak .
N-am terminat , raman fixat
Pe ideea ca luna m-a abandonat
Inca n-am gasit nimic sub brad
Desi astept de mult un sfat .
Si iar apari tu cu zambetul rece
Privind in jur , faci timpul sa-nghete
Nu mai trece , privind in spate
Zambeste , e-ncontinuare aceiasi noapte...
Mintea mi s-a murdarit in timp ,
Caracterul si-a schimbat forma fin
Sincer , nu cred c-am invatat ceva
Simteam luna managaindu-ma adesea .
Imaginatia-mi zburda pe campii ,
In cautarea surda a primaverii
Timid privind , ma impiedic de troiene
Visand alene la glorioasele desene .
Nu ma joc , realitatea-mi joaca feste
Schimband piese ca soldatii pe creste
Fara prea mult creier in crestet
Devi vested , asteptand alta poveste .
Teatru , asa-mi descriu noptile
Mazgalind filele , mi se dilata pupilele
Filmul asta ma depaseste brusc ,
Nu cred ca mai e mult pana Sus ...
Nu vreau lumina , vreau o bolta senina
O luna plina sa-mi ramana pe retina .
O piesa sublima , o orchestra divina
Sa cante-n surdina pana ziua n-o sa mai vina !
E ciudat ce simt acum , sunt nebun .
Noaptea pe drum , mi-e frica , o spun .
Am ajuns aici din pura intamplare
Aventura e o stare de relaxare .
Spiritul meu se zbate-n realitate
Ca un peste pe uscat in plina noapte
Inchide usile , imi pierd mintile
Inchide si ferestrele , caci vantu`-mi ia schitele .
Ce ciudata e piesa de teatru
Jucata noaptea la patru
Mintea imi e ca o epava ruginita
Raneste-ma iar , fii implinita !
Norii se agita , luna-i acoperita
Ciudat , cum se termina intr-o clipa
Viseaza , recita , zambeste , rezista
Vor fii si alte nopti , caci sufletul insista .
Noapte de argint , trecuta prin timp
Intoarce-te o clipa , sa te vad zambind
Dar nu uita sa aduci si luna
A mea iubita , dintotodeauna !
Glasul mi-a devenit un strigat mut
Priveste-ma-n ochi, cand la vale ma duc
Nu-mi intinde mana , oricum singur lupt .
De atata timp ma stric
De atata timp te strig
Si nu mai inteleg nimic
Caci tot ce mi s-a dat a fost oprit .
Si parca nici inima nu-mi mai bate
Si parca totu`-i departe
Pana si luna s-ascunde intre soapte
Sufletul imi rataceste-n noapte .
Si m-am pierdut in abis
In cautarea acelui vis
In care de fericire eram cuprins
Dar s-a stins in noaptea-n care a nins ...
Leg cuvinte , pastrez amintiri vii
Suflete de copii , ce frumos ar fii
Sa scapi de chin , sa apari, iar
Sa nu pleci urmand un rol murdar.
Nu e film , nici magie neagra
Totul se intampla , dar nimic nu se leaga .
Privind amnezic la fulgii de zapada
Cad parca , ca rapus de spada .
Ce noapte ciudata curge pe vinil ,
Ce inima oarba , n-a vazut cand vin
-Paradisul exista , imi sopteste subtil
Sorbind timida dintr-un pahar cu vin .
Ingerii exista , am simtit totul
Ma voi intoarce , dupa ce-mi termin rolul
O vad cum zambeste , admirand decorul
N-o sa-i treaca niciodata dorul ...
Sunt murdar , am un carcater patat
N-am regrete , inca traiesc in pacat
Cu muzica-n surdina , cu vise-n cap
Cautandu-mi sufletul ca un soldat in Irak .
N-am terminat , raman fixat
Pe ideea ca luna m-a abandonat
Inca n-am gasit nimic sub brad
Desi astept de mult un sfat .
Si iar apari tu cu zambetul rece
Privind in jur , faci timpul sa-nghete
Nu mai trece , privind in spate
Zambeste , e-ncontinuare aceiasi noapte...
Mintea mi s-a murdarit in timp ,
Caracterul si-a schimbat forma fin
Sincer , nu cred c-am invatat ceva
Simteam luna managaindu-ma adesea .
Imaginatia-mi zburda pe campii ,
In cautarea surda a primaverii
Timid privind , ma impiedic de troiene
Visand alene la glorioasele desene .
Nu ma joc , realitatea-mi joaca feste
Schimband piese ca soldatii pe creste
Fara prea mult creier in crestet
Devi vested , asteptand alta poveste .
Teatru , asa-mi descriu noptile
Mazgalind filele , mi se dilata pupilele
Filmul asta ma depaseste brusc ,
Nu cred ca mai e mult pana Sus ...
Nu vreau lumina , vreau o bolta senina
O luna plina sa-mi ramana pe retina .
O piesa sublima , o orchestra divina
Sa cante-n surdina pana ziua n-o sa mai vina !
E ciudat ce simt acum , sunt nebun .
Noaptea pe drum , mi-e frica , o spun .
Am ajuns aici din pura intamplare
Aventura e o stare de relaxare .
Spiritul meu se zbate-n realitate
Ca un peste pe uscat in plina noapte
Inchide usile , imi pierd mintile
Inchide si ferestrele , caci vantu`-mi ia schitele .
Ce ciudata e piesa de teatru
Jucata noaptea la patru
Mintea imi e ca o epava ruginita
Raneste-ma iar , fii implinita !
Norii se agita , luna-i acoperita
Ciudat , cum se termina intr-o clipa
Viseaza , recita , zambeste , rezista
Vor fii si alte nopti , caci sufletul insista .
Noapte de argint , trecuta prin timp
Intoarce-te o clipa , sa te vad zambind
Dar nu uita sa aduci si luna
A mea iubita , dintotodeauna !
miercuri, 9 ianuarie 2013
Frustrari Emotionale ...
Sentimente ucise , ingropate sub nisip,
Timpul trece , nu mai simt nimic .
Nimic din ceea ce imi facea inima sa bata ,
Nimic din ceea ce era candva lumea toata .
Si totusi parca ma simt ca-n groapa ,
E-ntuneric si sufletul nu-mi mai scapa .
Sincer , mi-e frica , caci se ivesc zorii ,
Imi lipseste viata si cantecul privighetorii.
Acorduri de chitara rasuna in noapte ,
Langa o vioara veche , ce ma bucura-n soapte .
E trecut de mult de sapte ,
Dispar incet si iluziile desarte .
O scanteie se aprinde , imi anima zambetul ,
Mi-am amintit cum imi atingeai sufletul .
Vad un cimitir prin ceata deasa ,
Simt o lacrima pe masca trasa ...
Imi ascund chipul , ma feresc de brute ,
Ma feresc de cea , care lama-si ascute .
Care a uitat s-asculte si inimi strapunge ,
Cu zambetul fals care pe chip ii curge .
Ai ars o foaie , un suflet viu ,
Ai schimbat o stare de spirit , intr-un suflet pustiu .
Si tac si scriu pana tremur ,
Pana simt din nou c-au apus acele vremuri .
Sub presiune fiind , anesteziez sentimente ,
Ca un doctor mut , scriind retete .
Visand la alte planete , la alte concepte ,
Transform suferinta in arta indiferent de dialecte !
Nu dau definitii asteptand mila ,
Umplu foi scapand de rutina ,
Imi descarc sufletul plin de tristete ,
Astept noaptea , s-aduc zambete pe fete ...
Si totusi nu-mi gasesc linistea ,
Nu gasesc pacea pentru a-mi limpezii mintea .
Si e tot mai trist ca fiecare nor negru,
Cerul e pustiu , ingerii cad prada intunericului ...
Si poate nu te vad si nu mai am sens ,
Poate ma repet si echilibru in vers .
Poate nu m-am trezit inca,
Poate e un copsmar putred care ma mananca!
Realitatea-mi da batai de cap prea des,
Ma stresez , alunec si nu pot sa ies ,
Prefer sa visez , privind viata ,
Cum trece dimineata ridicand ceata .
Praf de stele pe nisip , acoperindu-mi urmele ,
Candva imi calauzeai pasii , simtind umbrele ,
Refuz sa cred ca totul s-a sfarsit brusc ,
Ca nu vom traii la infinit acolo Sus ...
As vrea sa ma pot schimba dintr-o data ,
Sa nu ma mai mint amintudu-mi cate o soapta .
Nu pot sa-mi sterg trecutul ,
Indiferent ce a fost , sunt mandru !
Viata ma sperie dis de dimineata ,
Ma invinge si-mi ia orice speranta .
Cu toate astea , privesc inainte ,
Si-ti arat cum e sa simti in cuvinte .
Pasind agale pe alei intunecate ,
Trecutul imi da tarcoale-n noapte .
Zambesc pentru o clipa , privind spre stele ,
Caci te vad in fiecare din ele .
Am mii de metehne , mii de ganduri nescrise ,
Mii de zambete ascunse si interzise .
Nu totul se rezuma la noi ,
Insa trecutul impartea totul la doi !
In continuare , "ating" poze cu noi ,
Totul se transforma in versuri pe foi ,
Se vede tristetea in ochii mari si goi ,
Mai trag o masca pe chip , acoperit de ploi ...
Ravasesc totul in cale , ca o furtuna tropicala ,
Mintea face ravagii ca-ntr-o zi de vara .
As vrea sa poti intelege macar jumatate ,
Sa simti totul ca pe o adiere-n noapte ...
As vrea sa te vezi prin ochii mei ,
Sa simti de ce pasii imi sunt grei .
Sa vezi deschis m ca o carte de lectura ,
Sa simti zambetele oferite de natura !
Timpul trece , nu mai simt nimic .
Nimic din ceea ce imi facea inima sa bata ,
Nimic din ceea ce era candva lumea toata .
Si totusi parca ma simt ca-n groapa ,
E-ntuneric si sufletul nu-mi mai scapa .
Sincer , mi-e frica , caci se ivesc zorii ,
Imi lipseste viata si cantecul privighetorii.
Acorduri de chitara rasuna in noapte ,
Langa o vioara veche , ce ma bucura-n soapte .
E trecut de mult de sapte ,
Dispar incet si iluziile desarte .
O scanteie se aprinde , imi anima zambetul ,
Mi-am amintit cum imi atingeai sufletul .
Vad un cimitir prin ceata deasa ,
Simt o lacrima pe masca trasa ...
Imi ascund chipul , ma feresc de brute ,
Ma feresc de cea , care lama-si ascute .
Care a uitat s-asculte si inimi strapunge ,
Cu zambetul fals care pe chip ii curge .
Ai ars o foaie , un suflet viu ,
Ai schimbat o stare de spirit , intr-un suflet pustiu .
Si tac si scriu pana tremur ,
Pana simt din nou c-au apus acele vremuri .
Sub presiune fiind , anesteziez sentimente ,
Ca un doctor mut , scriind retete .
Visand la alte planete , la alte concepte ,
Transform suferinta in arta indiferent de dialecte !
Nu dau definitii asteptand mila ,
Umplu foi scapand de rutina ,
Imi descarc sufletul plin de tristete ,
Astept noaptea , s-aduc zambete pe fete ...
Si totusi nu-mi gasesc linistea ,
Nu gasesc pacea pentru a-mi limpezii mintea .
Si e tot mai trist ca fiecare nor negru,
Cerul e pustiu , ingerii cad prada intunericului ...
Si poate nu te vad si nu mai am sens ,
Poate ma repet si echilibru in vers .
Poate nu m-am trezit inca,
Poate e un copsmar putred care ma mananca!
Realitatea-mi da batai de cap prea des,
Ma stresez , alunec si nu pot sa ies ,
Prefer sa visez , privind viata ,
Cum trece dimineata ridicand ceata .
Praf de stele pe nisip , acoperindu-mi urmele ,
Candva imi calauzeai pasii , simtind umbrele ,
Refuz sa cred ca totul s-a sfarsit brusc ,
Ca nu vom traii la infinit acolo Sus ...
As vrea sa ma pot schimba dintr-o data ,
Sa nu ma mai mint amintudu-mi cate o soapta .
Nu pot sa-mi sterg trecutul ,
Indiferent ce a fost , sunt mandru !
Viata ma sperie dis de dimineata ,
Ma invinge si-mi ia orice speranta .
Cu toate astea , privesc inainte ,
Si-ti arat cum e sa simti in cuvinte .
Pasind agale pe alei intunecate ,
Trecutul imi da tarcoale-n noapte .
Zambesc pentru o clipa , privind spre stele ,
Caci te vad in fiecare din ele .
Am mii de metehne , mii de ganduri nescrise ,
Mii de zambete ascunse si interzise .
Nu totul se rezuma la noi ,
Insa trecutul impartea totul la doi !
In continuare , "ating" poze cu noi ,
Totul se transforma in versuri pe foi ,
Se vede tristetea in ochii mari si goi ,
Mai trag o masca pe chip , acoperit de ploi ...
Ravasesc totul in cale , ca o furtuna tropicala ,
Mintea face ravagii ca-ntr-o zi de vara .
As vrea sa poti intelege macar jumatate ,
Sa simti totul ca pe o adiere-n noapte ...
As vrea sa te vezi prin ochii mei ,
Sa simti de ce pasii imi sunt grei .
Sa vezi deschis m ca o carte de lectura ,
Sa simti zambetele oferite de natura !
sâmbătă, 22 decembrie 2012
Un fel de ...
Mijloc de saptamana , luna plina ,
Sfarsit de noiembrie , simpla rutina .
Pamantul se invarte , eu stau pe loc ,
Cu capul inainte , o sa trec prin foc !
Multe ganduri , nu le fac fata ,
Ma rog doar sa apuc o noua dimineata
O alta viata , un pahar cu apa ,
Curaj , un zambet se dezgroapa .
Suflet gol , ratacind in pustiu ,
Cautand lumina departe de sicriu !
Scriu , visand la pace si armonie ,
Dumnezeu e in suflet , nu pe hartie .
Nu cred ca e rugaciune ,
Doar un fel de a spune ,
Toate lucrurile pe nume ,
Ca nu mi-ajunge asta lume !
Ma rog , desi n-o fac prea des ,
Uneori cred ca doar conversez
Ma stresez , dezarmez ,
dar imi arata lumina sa evadez !
Lacrtimi nu curg , sufletu'-mi arde ,
Ca o vapaie-n vant , vazuta de departe .
Ocolita de toti , simtita doar de El ,
Nu ma abandoneaza . desi gresesc de fel ...
Nu ma tem de moarte , stiu ca vine ,
Nu stiu cand , de ce , cu cine .
Ma tem de oameni , mi-au aratat abisul ,
Insa nu am incetat sa le arat scrisul !
Fiecare zi e un nou inceput ,
Voi recupera tot ce am pierdut
Pun totul in ordine , liniste-n suflet ,
Pace-n jur si nici-un zumzet !
Si da , poate ca ma plang prea des ,
Da' nu gasesc o poarta-n decor, sa ies
Ma prabusesc , gandind prea mult
Am un rol galagios intr-un film mut !
Si vreau sa plec , sa las uitarii ,
Clipele-n cae , duceam lipsa culorii
Ia-ma , Doamne , caci mi-a ajuns aici ,
Uneori ramai fara glas , incercand sa te ridici .
Suflet plin de cicatrici , lacrimi pe obraz ,
Stele pe cer , te privesc cum cazi .
Vreau aer proaspat si un cantec de leagan ,
Vreau s-aud pasarile , nu lumea care ma-ntreaba .
Saptamani trec , in decembrie de vis ,
Fulgii nu cad , caci s-au oprit in Paradis
Intr-un decor trist , totul moare ,
Imi pierd culoarea , ramanand fara suflare ...
Fiecare pas ma doare , cutreierand abisul ,
Diminetile reci parca imi opresc visul
Fiecare zi in parte , parca e tot mai departe ,
De cum eram candva , un strain in noapte .
Drumul catre liniste il parcurg la infinit ,
Rabdarea nu rasare si parca inima mi s-a oprit ,
O lume mai buna ? M-am convins ca nu se poate ...
Oamenii-s prea reci in aceasta realitate !
Sunt trist , dar zambesc , privindu-ma-n oglinda ,
Ca m-asteapta o noua zi , tentat de ispita .
Si mi-e frica , ca gandesc prea mult ,
Si orice as face , ma tem de acest drum .
Sunt imatur , incontinuu caut o iesire ,
Insa ma impiedic si ma indrept spre pierire .
Cu vantul in fata , in dimineti de gheata ,
Incerc sa tin capul sus , trecand prin viata .
Nu stiu ce m-asteapta , mi-e frica sa sper ,
La un viitor mai bun , sub acelasi cer ,
Cu Dumnezeu , vorbesc mereu , dar cred ca nu m-aude ,
Caci durerea e prea mare si nu o mai pot ascunde !
Ma vede cand plang , dar nu m-atinge ,
Nu-L simt , Nu-L vad zambind , se stinge ...
Nu sunt un om prea bun , dar imi cer iertare ,
C-am rupt suflete si n-am daruit macar o floare .
N-am regrete , desi n-a iesit chiar cum speram ,
Insa incerc sa schimb omul care eram .
Poate n-am curaj sa vad totul limpede ,
Insa nu ma tem sa iau in parte zilele .
Frica de viata mi-ar sterge surasul ,
Dar trec prin foc , ocolind plansul !
As spune totul , insa cuvintele pier ,
Sufletul mi-e gol si nu as putea sa zbier ...
Sfarsit de noiembrie , simpla rutina .
Pamantul se invarte , eu stau pe loc ,
Cu capul inainte , o sa trec prin foc !
Multe ganduri , nu le fac fata ,
Ma rog doar sa apuc o noua dimineata
O alta viata , un pahar cu apa ,
Curaj , un zambet se dezgroapa .
Suflet gol , ratacind in pustiu ,
Cautand lumina departe de sicriu !
Scriu , visand la pace si armonie ,
Dumnezeu e in suflet , nu pe hartie .
Nu cred ca e rugaciune ,
Doar un fel de a spune ,
Toate lucrurile pe nume ,
Ca nu mi-ajunge asta lume !
Ma rog , desi n-o fac prea des ,
Uneori cred ca doar conversez
Ma stresez , dezarmez ,
dar imi arata lumina sa evadez !
Lacrtimi nu curg , sufletu'-mi arde ,
Ca o vapaie-n vant , vazuta de departe .
Ocolita de toti , simtita doar de El ,
Nu ma abandoneaza . desi gresesc de fel ...
Nu ma tem de moarte , stiu ca vine ,
Nu stiu cand , de ce , cu cine .
Ma tem de oameni , mi-au aratat abisul ,
Insa nu am incetat sa le arat scrisul !
Fiecare zi e un nou inceput ,
Voi recupera tot ce am pierdut
Pun totul in ordine , liniste-n suflet ,
Pace-n jur si nici-un zumzet !
Si da , poate ca ma plang prea des ,
Da' nu gasesc o poarta-n decor, sa ies
Ma prabusesc , gandind prea mult
Am un rol galagios intr-un film mut !
Si vreau sa plec , sa las uitarii ,
Clipele-n cae , duceam lipsa culorii
Ia-ma , Doamne , caci mi-a ajuns aici ,
Uneori ramai fara glas , incercand sa te ridici .
Suflet plin de cicatrici , lacrimi pe obraz ,
Stele pe cer , te privesc cum cazi .
Vreau aer proaspat si un cantec de leagan ,
Vreau s-aud pasarile , nu lumea care ma-ntreaba .
Saptamani trec , in decembrie de vis ,
Fulgii nu cad , caci s-au oprit in Paradis
Intr-un decor trist , totul moare ,
Imi pierd culoarea , ramanand fara suflare ...
Fiecare pas ma doare , cutreierand abisul ,
Diminetile reci parca imi opresc visul
Fiecare zi in parte , parca e tot mai departe ,
De cum eram candva , un strain in noapte .
Drumul catre liniste il parcurg la infinit ,
Rabdarea nu rasare si parca inima mi s-a oprit ,
O lume mai buna ? M-am convins ca nu se poate ...
Oamenii-s prea reci in aceasta realitate !
Sunt trist , dar zambesc , privindu-ma-n oglinda ,
Ca m-asteapta o noua zi , tentat de ispita .
Si mi-e frica , ca gandesc prea mult ,
Si orice as face , ma tem de acest drum .
Sunt imatur , incontinuu caut o iesire ,
Insa ma impiedic si ma indrept spre pierire .
Cu vantul in fata , in dimineti de gheata ,
Incerc sa tin capul sus , trecand prin viata .
Nu stiu ce m-asteapta , mi-e frica sa sper ,
La un viitor mai bun , sub acelasi cer ,
Cu Dumnezeu , vorbesc mereu , dar cred ca nu m-aude ,
Caci durerea e prea mare si nu o mai pot ascunde !
Ma vede cand plang , dar nu m-atinge ,
Nu-L simt , Nu-L vad zambind , se stinge ...
Nu sunt un om prea bun , dar imi cer iertare ,
C-am rupt suflete si n-am daruit macar o floare .
N-am regrete , desi n-a iesit chiar cum speram ,
Insa incerc sa schimb omul care eram .
Poate n-am curaj sa vad totul limpede ,
Insa nu ma tem sa iau in parte zilele .
Frica de viata mi-ar sterge surasul ,
Dar trec prin foc , ocolind plansul !
As spune totul , insa cuvintele pier ,
Sufletul mi-e gol si nu as putea sa zbier ...
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
Printre Soapte
Printre soapte s-ascunde un gand ,
Acela ca te voi revedea curand ,
Privind in noapte spre cerul senin ,
Speranta ca apari e inca un chin...
Da-mi soare , da-mi ceva ce nu doare ,
Da-mi o noua zi si savoarea buzelor tale
Atinge-ma , hai , indrazneste ,
Clipeste , fii tu , zambeste .
Priveste-ma incet , ia-ma de mana ,
Salveaza-ma , sa fugim impreuna ,
Pana la stele si pana la luna ,
Cat inca nu ploua si nu tuna .
Sa ne bucuram de lucruri simple ,
Sa traim pe foi , printre cuvinte
Ma las purtat de a noastra poveste ,
Plutind usor alaturi de pasari maiestre .
Dragostea oferita e cu mult peste ,
Sufletul tau amar , inghetat pe creste
Cat de mult as vrea sa-ti aud glasul ,
In miez de noapte , sa nu s-auda nici ceasul !
Sa-ti aud inima nebuna cum bate ,
Sa ne iubim sub luna , in soapte ...
Priveste-ma-n ochi , du-ma la stele ,
S-alergam ca doi copii intre ele .
Universul se-ntinde la infinit ,
La fel si inima mea cand de tine sunt privit .
Un sentiment placut , de neinlocuit ,
Printre soapte zambind , ma faci fericit .
Crede-ma , as vrea sa pot ,
Sa iti misc inima din loc ,
Asa-i simtii tot ce simt ,
Tot cu ce ma lupt , nu ma mint !
Imi lipsesc mult diminetiile de vara ,
Imi lipseste zambetul tau seara de seara ,
Imi lipsesc ochii tai privindu-ma atent ,
Imi lipsesti tu... permanent !
Lacrimi , ganduri , singuratate , toate-mi amintesc de tine,
Printre soapte ... durere , neliniste , nu e bine
Esti departe , alergi printre visele mele ,
Ma eviti , sunt singur printre stele ...
Totul a devenit un mare nimic ,
Unde-ti sunt ochii ? Caci m-am ratacit...
Nu te vad , nu te simt , nu m-aprind ,
Nu te ating , sunt pierdut , incet ma sting ...
Vad pe cer atatea stele ,
Pe strada lacrimi ascunse sub piele ,
Nici macar in vis nu-mi apari ,
As fii vrut sa te vad , dar ai ales sa dispari .
Mi-ai furat zambetul , mi-ai ascuns dorintele ,
Ai lasat lacrimi in urma si se uda foitele .
E trist , ca si chipul meu in toamna rece ,
Sub ploile ce vin si nu mai vor sa plece.
Stau sa-nnece un suflet curat ,
Ucis de amintiri si tarat prin pacat .
Stiu ca-s pesimist , ca vad negru ,
Mi-ai luat inima, n-am cum sa fiu integru .
Si poate linistea-mi lipseste ,
La fel si ochii tai , ca un diamant ce straluceste
Poate-s confuz , dar e rece-n jur ,
Nu mai pot o sarutare sa-ti fur ...
Cand te priveam , realizam cat e de frumoasa viata ,
Iar acum privesc in spate la cum se lasa ceata ...
Mi-ai schimbat zambetul , i-ai dat culoare ,
Iar acum l-ai luat inapoi , nestiind ca doare ...
Acela ca te voi revedea curand ,
Privind in noapte spre cerul senin ,
Speranta ca apari e inca un chin...
Da-mi soare , da-mi ceva ce nu doare ,
Da-mi o noua zi si savoarea buzelor tale
Atinge-ma , hai , indrazneste ,
Clipeste , fii tu , zambeste .
Priveste-ma incet , ia-ma de mana ,
Salveaza-ma , sa fugim impreuna ,
Pana la stele si pana la luna ,
Cat inca nu ploua si nu tuna .
Sa ne bucuram de lucruri simple ,
Sa traim pe foi , printre cuvinte
Ma las purtat de a noastra poveste ,
Plutind usor alaturi de pasari maiestre .
Dragostea oferita e cu mult peste ,
Sufletul tau amar , inghetat pe creste
Cat de mult as vrea sa-ti aud glasul ,
In miez de noapte , sa nu s-auda nici ceasul !
Sa-ti aud inima nebuna cum bate ,
Sa ne iubim sub luna , in soapte ...
Priveste-ma-n ochi , du-ma la stele ,
S-alergam ca doi copii intre ele .
Universul se-ntinde la infinit ,
La fel si inima mea cand de tine sunt privit .
Un sentiment placut , de neinlocuit ,
Printre soapte zambind , ma faci fericit .
Crede-ma , as vrea sa pot ,
Sa iti misc inima din loc ,
Asa-i simtii tot ce simt ,
Tot cu ce ma lupt , nu ma mint !
Imi lipsesc mult diminetiile de vara ,
Imi lipseste zambetul tau seara de seara ,
Imi lipsesc ochii tai privindu-ma atent ,
Imi lipsesti tu... permanent !
Lacrimi , ganduri , singuratate , toate-mi amintesc de tine,
Printre soapte ... durere , neliniste , nu e bine
Esti departe , alergi printre visele mele ,
Ma eviti , sunt singur printre stele ...
Totul a devenit un mare nimic ,
Unde-ti sunt ochii ? Caci m-am ratacit...
Nu te vad , nu te simt , nu m-aprind ,
Nu te ating , sunt pierdut , incet ma sting ...
Vad pe cer atatea stele ,
Pe strada lacrimi ascunse sub piele ,
Nici macar in vis nu-mi apari ,
As fii vrut sa te vad , dar ai ales sa dispari .
Mi-ai furat zambetul , mi-ai ascuns dorintele ,
Ai lasat lacrimi in urma si se uda foitele .
E trist , ca si chipul meu in toamna rece ,
Sub ploile ce vin si nu mai vor sa plece.
Stau sa-nnece un suflet curat ,
Ucis de amintiri si tarat prin pacat .
Stiu ca-s pesimist , ca vad negru ,
Mi-ai luat inima, n-am cum sa fiu integru .
Si poate linistea-mi lipseste ,
La fel si ochii tai , ca un diamant ce straluceste
Poate-s confuz , dar e rece-n jur ,
Nu mai pot o sarutare sa-ti fur ...
Cand te priveam , realizam cat e de frumoasa viata ,
Iar acum privesc in spate la cum se lasa ceata ...
Mi-ai schimbat zambetul , i-ai dat culoare ,
Iar acum l-ai luat inapoi , nestiind ca doare ...
vineri, 16 noiembrie 2012
Dezamagit !
Simt ca cineva sau ceva mi-a smuls sufletul , am o stare atat de proasta , sunt un idiot . Simt cum se pierde totul , in jurul meu e negru , nici-un tunel , nici-o luminita , nici un tren care sa ma readuca la realitate , nimic ...
Viata e o curva , isi bate joc de mine , Diavolul isi baga coada cand iti intorci privirea spre Dumnezeu si nu o mai arzi aiurea . Aici nu e loc de joaca , nu e loc de stat pe loc , vrei sa-ti faci un viitor , trebuie sa fii rapid , sa gandesti repede , sa fii eficient .
Cica in viata ai doar o sansa , daca o ratezi , totul se duce pe pula ! Trebuie sa te remarci in multime , nu e de ajuns sa fii special , talentat , sa ai un zambet frumos , caci cacaturile astea nu iti aduc nimic ! Oamenii , creaturi cu multiple fete , nu vor rata nici-o ocazie de a te fute , prin fata , prin spate , nu conteaza , toti vor sa te vada la pamant , sa nu mai misti , sa nu mai respiri ...
Am nevoie de aer , parca ma sufoc , parca nu mai misc , totul se invarte pe loc . Si sincer m-am saturat , stau prost cu rabdarea , poate e un defect , un dezavantaj , numeste-l cum vrei , oamenii ma transforma intr-un om fara suflet . Ii incredintez sufletul Lui Dumnezeu , sa aiba grija de el , poate asa nimeni nu ma va mai rani , nimeni nu ma va mai calca in picioare . Nu vreau faima , nu vreau bani gramada , vreau doar cat sa pot duce o viata cat de cat okay .
Si inca nu imi revin , trag de mine ca de un cacat de cal si nu sunt rasplatit cu nimic , nu astept mare lucru , vreau sa fiu observat , sa primesc un pic pentru munca si efortul pe care il depun , vreau sa nu fie nevoie sa plang pentru ca lumea isi bate joc . Vorba aia , fie roata si patrata , tot se-ntoarce ea o data , dar nu doresc raul nimanui asa cum altii mi-l doresc mie , nu vreau sa vad oameni suferind , nu vreau sa vad oameni murind de foame , oameni care nu au unde sa doarma si mor pe afara din cauza frigului , nu mai vreau sa vad asta ! Vreau o viata mai buna , vreau ca-n fiecare dimineata soarele sa rasara de parca ar fii primavara , Dumnezeu sa-mi sopteasca , ca va fii bine , ca va avea grija de mine , chiar daca altii imi vor raul , vreau ... sa fie bine !
Cat de trist e totul , cat de gol ma simt , cu lacrimi in ochi , cu inima zdrobita , dezamagit de oameni , increderea pierduta total in umanitate , parca nici mainile nu pot scrie tot ce zboara in mintea mea , parca ceva nu ma lasa , parca nu vrea sa iasa , parca ... Totul e in zadar ... Si tata , tata trage din greu pentru amandoi si vreau sa-l ajut , vreau sa-l vad fericit , vreau sa pot face ceva , vreau ! Vreau sa arat ce pot , vreau sa ma remarc , e momentul meu , trebuie sa stralucesc , trebuie sa fac ceva , trebuie ...
Ce curva-i viata , ce curve-s oamenii , cum sa mai ai incredere cand totul i jurul tau se darama mai repede decat 9/11 ? Fuck this , I need some time alone ...
Si cat despre tine , iubito , te iubesc , insa nu stiu cat mai rezist asa . Noapte buna !
joi, 1 noiembrie 2012
Imi va fii dor ...
Mi-e greu sa cred ca intr-adevar scriu asta , dar imi va fii dor de orasul meu , chiar daca de cele mai multe ori mi-e greu sa cred ca traiesc aici . Imi va fii dor de strazile minunate , de verdeata , de aerul partial curat , de prieteni , de piese , de sora-mea , iar de prieteni, imi va fii dor sa ma imbat noapte si sa dorm ca un copil inghitand tantari , imi va fii dor sa respir acest aer , sa traiesc pentru a iubi acest loc ... Imi va fii dor !
Cred ca imi va fii dor pana si de aleile intuncate pe care mi-e teama sa pasesc noaptea , imi va dor sa zambesc aici , sa rad aici , sa simt aici ...
Nu cred ca o sa postez asta , desi am lacrimi in ochi cu gandul ca plec , ca voi lipsi , ca nu voi mai vedea luna de aici ... Niciodata nu voi inceta sa iubesc acest oras ! Imi curge prin vene sangele lui Iancu , sufletul meu va ramane aici mereu ! Nu vreau sa mai scriu si daca e sa plang , iau lacrimile-n sicriu !
Cred ca imi va fii dor pana si de aleile intuncate pe care mi-e teama sa pasesc noaptea , imi va dor sa zambesc aici , sa rad aici , sa simt aici ...
Nu cred ca o sa postez asta , desi am lacrimi in ochi cu gandul ca plec , ca voi lipsi , ca nu voi mai vedea luna de aici ... Niciodata nu voi inceta sa iubesc acest oras ! Imi curge prin vene sangele lui Iancu , sufletul meu va ramane aici mereu ! Nu vreau sa mai scriu si daca e sa plang , iau lacrimile-n sicriu !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)