Chiar Dacă...

 Zilele trec , îmi păstrez speranța 
 Chiar dacă mă confrunt cu ignoranța 
 Chiar dacă nu mi-e apreciată prestanța 
 Îmi deschid sufletul și-mi acopăr fața ! 
  
 Am mai spart o clepsidră , nisipul se scurge 
 A mai trecut un an , nevăzut , ca un fulger 
 Inima-mi străpunge , cad în miez de noapte 
 Dar mă ridic , urmând aceleași două șoapte. 
  
 Mă strigă mereu , când stau deoparte 
 De foi , de lună , de visele toate 
 Și poate mă îndeamnă să scriu 
 Poate vor doar să mă bage-n sicriu! 
  
 Nu găsesc cuvinte , parcă-s pierdute 
 Ca soarele, în anotimpuri trecute 
 Cu ce m-ajută ? Mi-e frig și tremur 
 Îmi vreau iubirea , dinainte de cutremur. 
  
 Sunt pozitiv , țin capul sus 
 Văd printre nori un trist apus 
 S-a dus și ea , îl urmează  
 Neștiind că lașii nu creează. 
  
 Nu vreau milă divină , căci Zeii au căzut 
 Am rămas singur , fără de început 
 Nu am priceput niciodată de ce  
 Nu caut răspunsuri , doar schimb întrebările .  
  
 De ce te ascunzi? Ce vrei defapt?  
 Nu mă ispitii , mă atragi în păcat 
 Am o minte instabilă , mi-e frică 
 Gândurile vor tot , iar asta mă agită! 
  
 Am mii de dorințe , în toate apari ,  
 Mii de vise , în toate dispari 
 Te-ai ascuns alergând de realitate 
 Chiar dacă te-mpiedici de fapte. 
  
 Am ajuns la capătul tunelului 
 Fără lumini sau ajutorul trenului 
 Nu-mi lipsește deloc trecutul 
 Chiar dacă n-am văzut neprevăzutul. 
  
 Sincer , chiar cred în Dumnezeu 
 Chiar dacă , El însuși este ateu 
 Îl voi căuta mereu printre stele 
 Sperând să aprindă lumina în visele mele !