Noi şi Noaptea

Se întâmplă să trec des pe lângă tine
Cu gânduri de bine , printre feline
Te văd alergând spre mine
Cu sufletul acoperit de rime .
Cu chipul angelic pictat pe lună
Cu pieptul gol din care atârnă 
O fărâmă purtată de furtună 
Inima ta bună care adună 
Clipe cu noi dansând pe brumă .

Şi mereu las o urmă , plecând
O rază de lumină , sperând
Că mă vei urmări , cântând
Printre stele arzând blând .
Buzele tale şoptesc spre mare 
Nisipul auriu e a noastră cale
Nopţi de vară , privind în depărtare
Cum soarele şi luna păşesc agale .

Sufletu'-mi arde , dorind să te cuprindă
Te văd lângă mine , privind în oglindă 
Dorinţa e soarele , n-au cum s-o stingă
Ochii-mi zâmbesc , tânjind să te atingă . 
Privesc înainte şi păşesc încet
Dar sigur către al tău piept
Acolo mi-e locul , acolo e acasă 
Acolo am totul , a mea mireasă . 

Zâmbetul tău îmi desenează drumul
Trupul tău parcă aprinde parfumul 
Scrumul cade , dar eu mă ridic
Te sărut , te ating , te simt . 
Ca doi copii gustăm fericirea 
Trăim iubirea , iubind trăirea 
Visele sunt viaţă printre cuvinte 
Lângă tine e perfect , căci totul se simte . 

Verde Stins

Aşează-te , uite cum e luna
Zâmbeşte , visează , simte bruma
Încă mai simt urma ochilor tăi
Încă aprind scântei din vânătăi .
Străzi pustii şi un gol imens
Ploi reci , iar visez intens
Soare lângă lună şi stele
Amintiri vii , în visele mele .

Ochi verzi , zâmbet ce muşcă 
În inima ta , animal în cuşcă
Buze reci , aspre şi amare
Erau a singurătăţii licoare .
Privire veninoasă şi arzătoare
Cuprinzătoare , pierdută-n zare
Suflet viu devenit cenuşa
Abandonat după a Iadului uşă . 

Nopţi de Aprilie

Şi când scriu uit de rău , uit de bine
Las sufletul să creeze poezii fine
Rime să capete sens rând cu rând
Mintea sa fie clară gând cu gând.
Ăsta sunt , asta fac , nu de curând
Scriu cu sufletul , zâmbind sau plângând
Merg până la capăt , chiar dacă 
Uneori se-ntâmplă să cad în groapă .

Şi nu ard pagini , le scriu încet
O viaţă şi un suflet pe caiet
Împiedicându-mă te-am găsit
Plângeai , în sufletul tău trist
O floare nu face primăvară 
Dar un zâmbet schimbă o seară 
Ia-mă de mână , simte vântu`-n păr
Aleargă cu mine , acceptă schimbări .

Nopţi de aprilie , vânt rece
Uneori nu ştiu ce se petrece
Razele lunii se joacă cu tine
Îţi mângâie zâmbetul în rime
Aş vrea să-ţi simt inima cum bate
Să simt noaptea , o aduce aproape
Cuvintele nu-s chiar tratament
Dar sunt pentru suflet pansament . 

Şi poate că sunt doar un copil 
Un visător prins în alt film
Căzut de pe un nor în viaţa ta
Şi zâmbind , ţi-am îngheţat privirea
În noapte te simt mai aproape 
Sufletul ţi-e alinat de şoapte
Viaţa clipe dulci ne-mparte
Simte-n suflet ale fericirii roade . 

Purgatoriu

Sunt confuz fiindcă pământul 
Mi se surpă sub picioare , gândul ,
Atinge absolutul şi totul moare
Se-ngroapă-n zare , în veşnică uitare.
Lacrimi n-am , m-agăţ cu dinţii , 
De aerul rece , pentru a-mi vedea părinţii ,
Sfinţii mă privesc , dar apusul dispare ,
Între nori care ucid orice culoare ! 

Mă ridic iar , sunt puternic 
Viaţa m-aşteaptă după întuneric
O lumină albă , ochi lucind feeric
E viitorul , simte că-s vrednic !
Suspin prea des , psihic cedez 
Însă din genunchi drum îmi croiesc
Destinul îl creez , pe foi desenez 
Zâmbesc , iar , când înainte privesc !

Minte Pierdută

Dimineaţa-n zori , după nori 
E răsăritul , arde-n culori
Mă trec fiori , vrei să zbori
Zâmbeşte , iubeşte până mori .
Şi liniştea e tot ce mai am
Din podea-n tavan , după paravan
În trecut , doar în vis mă înălţam
Tot acolo , să cad obişnuiam .

Caut simplitatea , dar mă complic
Caut pacea cu dragoste , şi strig
Că ar trebui să o creez în schimb
Sunt mic , dar prin ambiţie conving.
Îmi uit rolul , îmi pierd sensul 
Încă o dată mă lupt cu stresul
Îngrop cuvinte , dezgrop progresul
Timpul e tăcut şi-l opresc , punct . 

Lacrimi Nevăzute !

Şi câteodată vrei să renunţi 
Inima bate , dar refuzi să-nfrunţi
O realitate ce-ncreţeşte frunţi 
Mută munţi , dar nu asculţi .
Capul plecat , ochii reci .
Privirea goală , mintea terci
Suflet îngheţat pe veci
Societatea vrea să pleci .

În căutarea fericirii mă împiedic des
Fumez , inhalez , caut poarta să ies
Descifrez timpul pierdut , colorez anii
Ca un matematician căruia-i lipsesc banii
Ploi , primăvară şi apusuri triste-n vise
Zâmbete ucise de promisiuni nescrise
O inimă care bate călcată-n picioare
Pe trotuare murdare , aici , în depărtare .

Visez Acasă

Numără-ţi paşii , visele aşteaptă 
Acolo , departe , într-o mare moartă
Unde gândurile ar vrea să iasă
Să-şi croiască drum înapoi acasă .

Singur , iar obstacolele-s multe
Nu e nimeni aici să mă asculte
Am doar norii negri şi natura
Fără dragoste , doar ura .

Sunt liber , însă tot mai departe
De mult prea iubita noapte 
Prea multă lumină pe drumuri obscure
Prea multe feţe palide şi dure .

Fiecare zi , o altă şansă , alt drum
Un nou început clădit din scrum 
Acum îmi simt pleoapele grele
Ploaia rece se joacă cu ele . 

Visele mele toate-s despre , 
Noi , zâmbind , trecând peste 
Nici umbra nu ţi-o mai zăresc 
Nici măcar sufletul grotesc . 

Amintirile ard , deşi sunt vii
Nu te simt , deşi îmi scrii
Nu te vreau , deşi tânjesc
Despre noi îmi amintesc .

Cu soare-n ochi şi vânt în faţă
Rece , trăiesc altă dimineaţă
Primăvara e aici , e frumoasă
Şi toate visele mă duc acasă . 

Viaţa mea a devenit o poezie 
Pe hârtie , şi noaptea o scrie 
Sub un Cer senin visez 
Clipe de sublim şi le pictez .

Trăiesc un vis , sau poate 
Visez că trăiesc departe
În ale nopţii şoapte calme 
Ce mă cuprind ca două palme .