Coșmar în Miez de Noapte

 Nu mă pot opri din scris  
 Vreau să mă trezesc din acest vis 
 Cumplit , unde totul pare a fii 
 Crunta înmormântare a firii. 
  
 E ceață , în față , un cimitir de gheață 
 Lipsit de viață și speranța  
 Totul se agață , de un vis în noapte 
 De șoapte care mă poartă departe. 
  
 Păcatele mi le car cu greu în spate 
 Vorbele-s obositoare între fapte 
 E prea mult , dar e momentul meu  
 Mi-a ajuns și mă îndepărtez de rău. 
  
 Nu sunt un sfânt , nu caut asta 
 Caut pacea între gloanțe verbale ,  
 Ce-mi despică sufletul și țeasta  
 O să mor pentru a avea drepturi egale . 
  
 Îmi pasă prea mult , mă consum ,  
 Când alții tac și se fac scrum 
 Sunt diferit , alt copil stupid  
 Vreau tratament în acest mediu otrăvit. 
  
 Sufletul meu e o altă poezie tristă 
 Însă aduce a primăvară și insistă ,  
 Persistă, în aceste ultime zile  
 Arată fața unei personalități umile .  
  
 O parte din mine , s-a săturat , sincer 
 Cealaltă încă luptă cu demoni și îngeri 
 Unde mi-e sufletul acaparat de durere? 
 Unde sunt zilele cu lapte și miere? 
  
 Ce de întrebări stupide , seară de seară 
 Mă afectează viața de odinioară 
 Am crezut c-am îngropat trecutul ,  
 Însă e un demon care-mi vrea sufletul . 
  
 Sunt lipsit de putere , de viață  
 Aș vrea să trăiesc pentru speranța 
 Pentru iubire necondiționată și parcă, 
 Îmi pierd rațiunea căzând din barcă. 
  
 Nu-mi mai simt corpul , am înnebunit 
 Unde ești , Doamne? Sunt lovit. 
 Al tău fiu s-a rătăcit , iar ,  
 Atinge-mă , scapă-mă de coșmar !  

Ore grele

 Am învățat să mă hrănesc cu iubire ,  
 Însă sunt sincer cu mine , nu ține 
 Nu pot trăi cu rime care fac trecutul, 
 Să pară prezent , hrănind absolutul. 
  
 Și totuși , dependența e cuvântul 
 Pe lângă care mă învârt , păstrându-mi sufletul 
 Viu , ferit de ispite și tentații 
 Îl dăruiesc lui Dumnezeu , ocolind senzații. 
  
 O altă bucată din mine care ,  
 Se rupe la atingerea unei vioare 
 Să cânte îngerii la harpă ,  
 Inima îmi e îngropată de soartă.  
  
 Lipsit de noroc , îmbrățișând drama 
 Au trecut ani de când nu mi-am văzut mama  
 Și totuși , karma , și-a jucat bine piesa  
 Încă plătesc pentru că am rupt lesa. 
  
 Sunt stresat , am multe fire albe  
 Douăzeci și doi de ani și Paradisul arde 
 Îmi place viața , însă cred că e o glumă  
 Uneori totul pare a fii o comedie bună .  
  
 M-am ridicat de fiecare dată  
 Am lăsat trecutul zăcând într-o baltă, 
 De sânge , cu lacrimi de înger 
 M-am întors să-l văd cum fuge. 
  
 Și printre secunde reci văd totul 
 Cum se schimbă-n diavol jucând rolul 
 Vieții murdare , pe alei întunecate  
 Privește-n față , în spate e doar moarte. 
  
 Diavolul îmi pune piedici , îmi ține predici  
 Îmi dă replici , Tu , Doamne , ce zici ?! 
 Lasă-mă să lupt de unul singur 
 Voi răzbi , ucigând și timpul! 
  
 Duc o luptă continuă cu mine însumi  
 Sufletul țipă , i-am pierdut pulsul 
 Vreau o lume mai bună în care ,  
 Să trăiesc liniștit , fără remușcare. 
  
 Am conștiință și tărie de caracter ,  
 Nu sunt de fier , dar de alții difer 
 Deși am frici de oameni mici  
 Vin cu Dumnezeu , ai putea să abdici !  

Zâmbet de Copil

Zâmbet de copil adoarme pe o petală  
 Cuvinte simple așternute pe o coală 
 Îți vindecă sufletul de orice boală 
 Fie nesemnificativă sau nasoală .  
  
 Îți zăresc ochii printre copaci  
 Printre pădurea verde pe care o îmbraci 
 Nu mă mai satur , tremur , îmi place 
 Privirea ta , încontinuu mă atrage ! 
  
 Și nu vreau să plec , să mă îndepărtez  
 Deși, limbajul trupului tău greu îl descifrez 
 Creez , mereu la tine visez , la al tău zâmbet 
 La glasul tău suav , căldură în suflet. 
  
 Când mă atingi dispare teama  
 Că în viața mea , ar reapărea drama  
 Cu mâinile fine ca niște petale 
 Cu zâmbete dulci , otrăvitoare. 
  
 Cu priviri ucigătoare care-mi dau fiori 
 Plină de mister , alergi printre flori 
 Dai sens vieții , pictezi în culori 
 Printre nori mă ademenești și zbori. 
  
 Atinge-mă , ucide-mi fiecare gând 
 Nu uita , din suflet curge fiecare rând 
 Și te zăresc în fiecare noapte 
 Luna ne alintă în șoapte , într-o carte.  
  
 Aș putea scrie despre tine  
 Până la ultimul rând , pe hârtie , 
 În armonie , cu inima deschisă 
 Lângă tine am totul , viața promisă ! 
  
 Surâsul tău îmi pictează zilele ,  
 Inima ta caldă îmi umple filele 
 Poate nu voiai să auzi aceste cuvinte 
 Însă sufletul scrie fără minte .  
  
 Simt fluturi , adieri de vară 
 Zâmbete cristaline , ca o povară  
 Alerg printre dimineți pustii  
 Printre visuri și nu mă pot trezi. 
  
 Și când ating nisipul , închid ochii  
 Când te simt , mișc plopii 
 Nu mă pot opri din a te iubi  
 Nu adorm până nu mă voi trezi !  
  
 Învelește-mă cu privirea ta caldă 
 Atinge-mă cu ochii sub care sufletul mi se scaldă 
 Înot în zori cu Cerul senin , 
 Între mii de culori , îți aparțin ! 

Confuz

 Îndepărtez norii , privind în față  
 Îmbrățișez zorii , e o nouă viață 
 O altă zi în care mă privesc ,  
 În oglindă , refuz să-mi amintesc. 
  
 Viața e frumoasă , privește înainte 
 Simte printre cuvinte , ia aminte 
 Nu există întrebări , doar uși închise  
 Mii de visuri și toate-mi sunt permise! 
  
 Străbat un drum lung , însă  
 Am găsit secretul , o cărare ascunsă 
 De mase nepătrunsă , pură 
 Printre copaci , pe alei , o viață bună. 
  
 Trec la pas prin viață , deschid ochii 
 Simt iubirea și nu mă pot opri 
 Sunt utopic , desenez zâmbete  
 În sâmbete însorite , fără tunete ! 
  
 Cuvintele parcă-s aruncate pe hârtie 
 Se pierd în întuneric pe o stradă pustie 
 Nu e loc de remușcări și regrete 
 Viața e scurtă și mă scoate din ghete. 
  
 Trecutul e o povară , nu mă lasă  
 Încerc să-l șterg , dar ceva nu-mi iasă 
 Nopți lungi de vară tind s-apară 
 Cu greieri , cu pian , c-o vioară. 
  
 Am tot ce trebuie , mai puțin asfințitul 
 Tânjesc după vară ca tâmpitul  
 MĂ tem de mine , ceva e greșit 
 Până și soarele-n decor s-a prăbușit. 
  
 A mai căzut o cortină , roșu aprins 
 Un suflet trist a fost cuprins 
 Vreau o îmbrățișare , vreau culoare 
 Vreau zile de mai și răsărit de soare. 
  
 Vreau să trec printre ghiocei  
 Să simt primăvara între ochii grei 
 Sunt mari și goi , pustiiți 
 Sătui de minciuni , îmbătrâniți... 
  
 Uite . țin capul sus , stau drept 
 Vreau un miracol , să mă lovească direct 
 Iau viața-n piept , îmi închid sufletul 
 Ne vedem la vară , căci arde caietul... 

Boală Incurabilă !

 Soarele arde ca o văpaie , 
 În suflet , amintiri ce par vioaie 
 Trecutul pare tot mai departe 
 Îl voi abandona undeva-n noapte. 
  
 Această boală e gata de luptă , 
 Până la ultima redută , e o brută 
 Mă încânta , căci nu renunță la mine 
 Dar sufletul mi-e pus bine , în tine. 
  
 Nu m-ascund , deși vrea totul  
 Nu dau orice , oricui , somnul 
 Mi-am găsit liniștea , am adormit nopțile 
 Am renăscut ziua , deschizând porțile ! 
  
 Prezentul mă îmbie , îmi dă felie  
 De libertate , ce adie și scrie  
 Totul despre copilul din mine  
 Totul despre viața lângă tine . 
  
 Un jurnal care , se pare ,  
 Se scrie singur , fără întrebare  
 Fără dubii , doar flori și insecte 
 Fără măști , motive și pretexte. 
  
 Câte culori , câte contraste ciudate  
 Doar ochii tăi apar în miez de noapte  
 Câte stele îmbrățișează mândra lună 
 Cât am îndurat pentru a te ține de mână .  
  
 Singuri , sub cerul rece al iernii  
 Timpul trece , rămâne la fel gustul pielii 
 Savoarea buzelor tale , aceiași culoare  
 Același zâmbet , plin de splendoare ! 
  
 E imposibil doar să vrei să vezi 
 Să nu simți cum te pătrund ai tăi ochi verzi  
 Mă poartă în lume privindu-mă lung  
 E o călătorie , iar la capăt nu vreau să ajung !  
  
 Trăiesc fiecare moment , innotand în pasiune 
 Pe bune , e cântecul nopților nebune 
 Nu e doar poezie , de dragul de a scrie 
 E nebunie , sentiment trăit pe hârtie ! 
  
 Transpir scriind , zâmbesc trăind 
 În brațele tale intens iubind  
 Devin copilul care e-n stare de orice  
 Devin tot mai atașat pe zi ce trece !  

Despre Tine

 O alee neagră , miez de noapte , 
 Pași mărunți , stropi între șoapte 
 Chipul tău , dovada frumuseții 
 Timpul , obosit, stă în calea dimineții .  
  
 Ochii tăi , o privire fermecătoare 
 Glasul tău lin , căderea unei petale 
 Buzele delicate , moi și dulci 
 Obrajii albi , ca doi simpli fulgi. 
  
 Zâmbetul , mai frumos că perlele 
 Gâtul subțire, exact ca lebedele  
 Nasul , ornamentul feței,  
 Drăguț , pudrat , micuț este. 
  
 Părul blond , exact ca mierea  
 Natura-l iubește , mai ales adierea,  
 De vânt , ce trece des , atingându-te, 
 E normal să-i fii dragă , mancu-te !  
  
 Privindu-te . mă întreb de zor ,  
 Simplu . Cum să nu te ador ?! 
 Fiecare surâs are aceiași sclipire 
 Fiecare gând mă pierde-n a ta privire! 
  
 Fiecare zi o încep cu tine  
 Un gând e de ajuns , e bine 
 E mai mult de atât , e Paradis! 
 Sperând , am adus la viață un vis . 
  
 Îmi alergi prin minte , amesteci cuvinte 
 Mă pierd cu firea , des , printre ,  
 Zile de ianuarie , ce nu mai pleacă  
 Primăvara a uitat să se întoarcă .  
  
 Te am pe tine , zile senine ,  
 Cu cer negru și atingeri fine  
 Cântece cântate de îngeri , parcă ,  
 Răsună divin dintr-o dată ...  
  
 Săruta-mă , iubito , mi-a fost dor 
 Clipe ca această mă fac să nu mor 
 Ușor atinge-mă și zâmbește  
 Lângă tine , simt inima cum crește . 
  
 Vreau să-ți dăruiesc o floare  
 Să-ți văd ochii mici , plini de culoare  
 Săruta-mă la fel ca-n prima zi  
 Simte dragostea , nu clipi !  
  
 Cu pași repezi îți caut inima ,  
 E plăcut să dormi în mintea mea  
 Despre tine aș putea scrie sute de foi  
 Și toate s-ar termina în amintiri cu noi ! 

Doar Tu !

 Am prins aripi , mi le-ai tăiat îndată 
 Ai crezut că totul e o joacă 
 Dar parcă , suferința e oarbă 
 Urmată constant de o speranță deșartă. 
  
 Nimic nu e ceea ce pare ,  
 Însă asta chiar doare 
 Te simt nepăsătoare , în depărtare 
 Exact cum , parcă , fuge luna de soare. 
  
 Și cel mai mic zgomot îmi dă fiori 
 Iar am pierdut , e îngrozitor 
 Liniștea parcă e inmormantala 
 Lacrimile încep iar să doară. 
  
 Nu îmi mai recunoscul chipul 
 Ce multe îmi face timpul  
 Arată-mi privirea ce mă dezmiardă 
 Simte-mi sufletul , nu trebuie să se piardă. 
  
 Am atâtea gânduri și rânduri  
 Atâtea motive să mă văd între scânduri 
 Nu vreau să renunț la tine  
 În doi , noi , simțeam iubire ... 
  
 Dimineața simțeam dulceața vieții 
 Acum simt gustul amar al ceții 
 Vorbesc cu pereții , doar ei mă ascultă 
 O piesă veche urechea îmi încânta. 
  
 Filmul vieții mele , poveste pe vinil 
 Fără tine sunt doar un trist copil 
 O bombă fără fitil , un ceas stricat 
 M-am săturat să aud simplu "tic tac". 
  
 Dă-mi un curcubeu , îți voi decora zâmbetul 
 Dă-mi culoare , atinge-mi sufletul 
 Nu mă împinge , sunt pe margine  
 O să cad plângând în neștire... 
  
 Tot ce cade pe hârtie doare 
 Tot ce văd e o poveste fără soare 
 Fără lună , stele , doar nori 
 Un cer apocaliptic ce-mi dă fiori. 
  
 Poate lumea nu se termină aici 
 Dar e atât de greu după ce pici 
 Mă ridic , mă scutur de praful greu 
 Îmi șterg ochii plânși mereu . 
  
 Există Dumnezeu , mi te-a scos în cale 
 Dar ai dispărut după prima plimbare 
 Ce seară frumoasă printre stropi de ploaie 
 Ce amintire tăcută se așterne pe foaie ...