Lupte din Umbră

Urmăreşte-mi paşii din umbră
Arată-mi calea , fie ea şi sumbră
Luminează-mă când rătăcesc în noapte
Sunt numai al tău , aici , departe.

Între visuri şi destin mă zbat 
Creez drumul pe care-l străbat 
Sunt prins într-un război de durată
Mintea şi inima nu se împacă .

Mă seacă , îmi pierd conştiinţa 
Mă lupt cu voinţa invocând credinţa.
Sunt trup şi suflet şi tot un zâmbet
Sunt al tău , aici , unde cuget . 

Sufletul îmi arată trecutul magic 
Când defapt tot ce simt e tragic
Mă trage-n jos , pune sare pe rană
Mă trezeşte-ntr-o adâncă dramă.

Mintea însă îmi arată oportunităţi
Îmi dă curaj să mă impun între toţi
Îmi netezeşte drumul pavat cu aur
Diavolul râde însă speră să nu-l aud.

Tremur pe drumuri cuprinse de ură
Unde toţi vor să-ţi dea o lovitură
Să muşte din tine , să te sacrifice
Minţind zâmbind că vor să te purifice . 

Vreau să cred că te-am găsit
Că nu mă mint , că te simt 
Am nevoie de aer în capsula timpului 
Căci totul cade pradă întunericului . 

Liniştea preia frâiele vieţii 
Împotriva voinţei , în voia ceţii
Simt durerea , sunt slăbit 
Am câştigat o luptă pentru nimic . 

Într-un final contează că respir 
Că trăiesc , că iubesc în sictir
Mi-e frică de ce am devenit 
Poate într-o zi o să mă sinucid . 

Lpte peste lupte şi poate 
Cândva voi trece peste toate
Aud ţipete-n noapte , sub lună,
Sub stele totul se preface-n ciumă!

Nu ştiu cine sunt şi ce caut aici
Ştiu doar că nu plec când îmi zici
Simt ură-n suflet , mai mult decât puţin
O să stau treaz , să văd ce devin ! 

Ultimele Cuvinte

Ce rost mai au ultimele cuvinte ? 
Îmi fierb în minte , printre , 
Speranţe şi gânduri ascunse
Poveşti nespuse , limite nepătrunse.

Şi totuşi ai plecat , pe acelaşi drum 
Pe care ai venit , parcă din fum .
Nu regret , însă ar mai fii atătea ,
De spus , dar îmi ajunge liniştea .

O să-ţi simt lipsa , desigur 
Însă sunt mai bine singur 
Nu mă mint , nu sunt ipocrit
Te-am rănit , dar m-am liniştit .

Trecutul e acolo , într-o carte veche 
Ascunsă de îngeri care stau de veghe.
Sentimente?! Parcă nici nu au fost
N-are rost , e totul trist , anost . 


Luna , şi ea , a plecat odată cu tine
Căutând pacea , departe de mine , 
În fine , e bine aşa cum e 
Fără lacrimi între zâmbete.

Nu regret , poate c-aşa a fost scris 
N-am făcut nici-un compromis
N-am nimic de zis , în acest moment
N-am pierdut nimic , oricum eram absent.

Cuvinte fără sens îmi vin în minte
Cănd te văd , inima nimic nu simte . 
Sunt atât de gol înauntru , n-am glas
Am lăsat în urmă tot ce am tras . 

Meriţi totul , însă nu de la mine 
Sunt idiot , dar nu mai ţine
Mi-ai vândut sufletul pentru puţin
Pentru câateva clipe rupte dintr-un film . 

Şi ca din senin apari şi dispari 
Ca luna şi laşi un gust amar
Îţi dăruiesc un trandafir roşu aprins
Însă petalele se pierd în abis ...

S-a stins tot ce a contat cândva
Nu te-am pierdut , am găsit liniştea
Am privit Diavolul în ochii reci , 
L-ai urmat şi te-am lăsat să pleci ... 

Primăvara

Primăvară , mi-ai lipsit mult
Te-am căutat pe acelaşi drum
Plin de flori , într-un decor trist
În abis , am pierdut un vis.

Stropi de ploaie , îmi mângâie faţa 
Tu m-ai invăţat să ador dimineaţa
Mulţumesc , Doamne , e anotimpul meu
Viaţa în zilele care trec mai greu .

E minunat să simţi cum totul renaşte
Din cenuşă-n aur , până de Paşte 
Mirosul florilor , aroma , te înalţă
Către nori , despre viaţă te-nvaţă.

Trăieşte , iubeşte si simte
Primăvara-n simple cuvinte
în minte , soarele răsare 
Îşi face loc printre rafale .

Coșmar în Miez de Noapte

 Nu mă pot opri din scris  
 Vreau să mă trezesc din acest vis 
 Cumplit , unde totul pare a fii 
 Crunta înmormântare a firii. 
  
 E ceață , în față , un cimitir de gheață 
 Lipsit de viață și speranța  
 Totul se agață , de un vis în noapte 
 De șoapte care mă poartă departe. 
  
 Păcatele mi le car cu greu în spate 
 Vorbele-s obositoare între fapte 
 E prea mult , dar e momentul meu  
 Mi-a ajuns și mă îndepărtez de rău. 
  
 Nu sunt un sfânt , nu caut asta 
 Caut pacea între gloanțe verbale ,  
 Ce-mi despică sufletul și țeasta  
 O să mor pentru a avea drepturi egale . 
  
 Îmi pasă prea mult , mă consum ,  
 Când alții tac și se fac scrum 
 Sunt diferit , alt copil stupid  
 Vreau tratament în acest mediu otrăvit. 
  
 Sufletul meu e o altă poezie tristă 
 Însă aduce a primăvară și insistă ,  
 Persistă, în aceste ultime zile  
 Arată fața unei personalități umile .  
  
 O parte din mine , s-a săturat , sincer 
 Cealaltă încă luptă cu demoni și îngeri 
 Unde mi-e sufletul acaparat de durere? 
 Unde sunt zilele cu lapte și miere? 
  
 Ce de întrebări stupide , seară de seară 
 Mă afectează viața de odinioară 
 Am crezut c-am îngropat trecutul ,  
 Însă e un demon care-mi vrea sufletul . 
  
 Sunt lipsit de putere , de viață  
 Aș vrea să trăiesc pentru speranța 
 Pentru iubire necondiționată și parcă, 
 Îmi pierd rațiunea căzând din barcă. 
  
 Nu-mi mai simt corpul , am înnebunit 
 Unde ești , Doamne? Sunt lovit. 
 Al tău fiu s-a rătăcit , iar ,  
 Atinge-mă , scapă-mă de coșmar !  

Ore grele

 Am învățat să mă hrănesc cu iubire ,  
 Însă sunt sincer cu mine , nu ține 
 Nu pot trăi cu rime care fac trecutul, 
 Să pară prezent , hrănind absolutul. 
  
 Și totuși , dependența e cuvântul 
 Pe lângă care mă învârt , păstrându-mi sufletul 
 Viu , ferit de ispite și tentații 
 Îl dăruiesc lui Dumnezeu , ocolind senzații. 
  
 O altă bucată din mine care ,  
 Se rupe la atingerea unei vioare 
 Să cânte îngerii la harpă ,  
 Inima îmi e îngropată de soartă.  
  
 Lipsit de noroc , îmbrățișând drama 
 Au trecut ani de când nu mi-am văzut mama  
 Și totuși , karma , și-a jucat bine piesa  
 Încă plătesc pentru că am rupt lesa. 
  
 Sunt stresat , am multe fire albe  
 Douăzeci și doi de ani și Paradisul arde 
 Îmi place viața , însă cred că e o glumă  
 Uneori totul pare a fii o comedie bună .  
  
 M-am ridicat de fiecare dată  
 Am lăsat trecutul zăcând într-o baltă, 
 De sânge , cu lacrimi de înger 
 M-am întors să-l văd cum fuge. 
  
 Și printre secunde reci văd totul 
 Cum se schimbă-n diavol jucând rolul 
 Vieții murdare , pe alei întunecate  
 Privește-n față , în spate e doar moarte. 
  
 Diavolul îmi pune piedici , îmi ține predici  
 Îmi dă replici , Tu , Doamne , ce zici ?! 
 Lasă-mă să lupt de unul singur 
 Voi răzbi , ucigând și timpul! 
  
 Duc o luptă continuă cu mine însumi  
 Sufletul țipă , i-am pierdut pulsul 
 Vreau o lume mai bună în care ,  
 Să trăiesc liniștit , fără remușcare. 
  
 Am conștiință și tărie de caracter ,  
 Nu sunt de fier , dar de alții difer 
 Deși am frici de oameni mici  
 Vin cu Dumnezeu , ai putea să abdici !  

Zâmbet de Copil

Zâmbet de copil adoarme pe o petală  
 Cuvinte simple așternute pe o coală 
 Îți vindecă sufletul de orice boală 
 Fie nesemnificativă sau nasoală .  
  
 Îți zăresc ochii printre copaci  
 Printre pădurea verde pe care o îmbraci 
 Nu mă mai satur , tremur , îmi place 
 Privirea ta , încontinuu mă atrage ! 
  
 Și nu vreau să plec , să mă îndepărtez  
 Deși, limbajul trupului tău greu îl descifrez 
 Creez , mereu la tine visez , la al tău zâmbet 
 La glasul tău suav , căldură în suflet. 
  
 Când mă atingi dispare teama  
 Că în viața mea , ar reapărea drama  
 Cu mâinile fine ca niște petale 
 Cu zâmbete dulci , otrăvitoare. 
  
 Cu priviri ucigătoare care-mi dau fiori 
 Plină de mister , alergi printre flori 
 Dai sens vieții , pictezi în culori 
 Printre nori mă ademenești și zbori. 
  
 Atinge-mă , ucide-mi fiecare gând 
 Nu uita , din suflet curge fiecare rând 
 Și te zăresc în fiecare noapte 
 Luna ne alintă în șoapte , într-o carte.  
  
 Aș putea scrie despre tine  
 Până la ultimul rând , pe hârtie , 
 În armonie , cu inima deschisă 
 Lângă tine am totul , viața promisă ! 
  
 Surâsul tău îmi pictează zilele ,  
 Inima ta caldă îmi umple filele 
 Poate nu voiai să auzi aceste cuvinte 
 Însă sufletul scrie fără minte .  
  
 Simt fluturi , adieri de vară 
 Zâmbete cristaline , ca o povară  
 Alerg printre dimineți pustii  
 Printre visuri și nu mă pot trezi. 
  
 Și când ating nisipul , închid ochii  
 Când te simt , mișc plopii 
 Nu mă pot opri din a te iubi  
 Nu adorm până nu mă voi trezi !  
  
 Învelește-mă cu privirea ta caldă 
 Atinge-mă cu ochii sub care sufletul mi se scaldă 
 Înot în zori cu Cerul senin , 
 Între mii de culori , îți aparțin ! 

Confuz

 Îndepărtez norii , privind în față  
 Îmbrățișez zorii , e o nouă viață 
 O altă zi în care mă privesc ,  
 În oglindă , refuz să-mi amintesc. 
  
 Viața e frumoasă , privește înainte 
 Simte printre cuvinte , ia aminte 
 Nu există întrebări , doar uși închise  
 Mii de visuri și toate-mi sunt permise! 
  
 Străbat un drum lung , însă  
 Am găsit secretul , o cărare ascunsă 
 De mase nepătrunsă , pură 
 Printre copaci , pe alei , o viață bună. 
  
 Trec la pas prin viață , deschid ochii 
 Simt iubirea și nu mă pot opri 
 Sunt utopic , desenez zâmbete  
 În sâmbete însorite , fără tunete ! 
  
 Cuvintele parcă-s aruncate pe hârtie 
 Se pierd în întuneric pe o stradă pustie 
 Nu e loc de remușcări și regrete 
 Viața e scurtă și mă scoate din ghete. 
  
 Trecutul e o povară , nu mă lasă  
 Încerc să-l șterg , dar ceva nu-mi iasă 
 Nopți lungi de vară tind s-apară 
 Cu greieri , cu pian , c-o vioară. 
  
 Am tot ce trebuie , mai puțin asfințitul 
 Tânjesc după vară ca tâmpitul  
 MĂ tem de mine , ceva e greșit 
 Până și soarele-n decor s-a prăbușit. 
  
 A mai căzut o cortină , roșu aprins 
 Un suflet trist a fost cuprins 
 Vreau o îmbrățișare , vreau culoare 
 Vreau zile de mai și răsărit de soare. 
  
 Vreau să trec printre ghiocei  
 Să simt primăvara între ochii grei 
 Sunt mari și goi , pustiiți 
 Sătui de minciuni , îmbătrâniți... 
  
 Uite . țin capul sus , stau drept 
 Vreau un miracol , să mă lovească direct 
 Iau viața-n piept , îmi închid sufletul 
 Ne vedem la vară , căci arde caietul...