Rânduri putrede

Asta nu e viaţă, e fuga după gologani
Pierzi ani ducând lupte cu tirani pentru bani
Şi cine să te apere? Când supereroii mor pe capete
Punem preţ pe dispreţ şi visând ne iau apele
Ne plângem de milă, în metropolă, căutând lumină
Diavolul are controlul şi râde-n surdină
Are minge de meci şi nici Ţiriac n-o poate scoate
Cu tot cu istoria lui clădită greu în spate
Din State pleacă toată nebunia, crede-mă
România moare neavând vreo prietenă
Ne pierdem visele, sufletul şi mai ales suflul
Când pentru doi bani i-ai lua unuia gâtul
Viitorul e trist, rece şi vine cu paşi repezi, ştii?
Nici măcar timpul nu mai e ce părea a fi!
Şi tot ce clădeşti este luat rapid pe sus
Pentru că gândeşti diferit, nu ca un alt supus
Turma face presiuni şi se cer multe sacrificii
Îţi rupi dinţii şi principiile încet printre vicii
Înjuri sfinţii, eşti dispus să-ţi dai viaţa,
Doar pentru a gusta din ceva dulce dimineaţa...

Noi

Timpul e limitat şi mulţi îi plâng absenţa,
Toţi vor bani şi au uitat de mult esenţa
Simplitatea a devenit un simplu cuvânt
Şi nimeni nu se mai bucură-n ploaie dansând
Uităm să râdem când ne rezumăm la paranteze
Sufletul moare când omul refuză să creeze
Nu contează concluziile, umblăm cu ipoteze
Fără să ţinem cont de ceea ce poa` să urmeze
Mintea nu poate evada fiind prinsă-n reclame
Şi tot mai des te găseşti prins în drame
Mesajele subliminale sunt emise-n cască
Şi mintea ta e fleaşcă încercând să le oprească
Visele-s comoară, iar noi nişte piraţi avari
Luptăm pentru cufere şi devenim nişte fugari
Când de fapt suntem cobai cu experienţă
Şerpi înnebuniţi după audienţă şi neconsecvenţă
Suntem rasişti, anti-semiţi şi totul inconştient
Nu dăm doi bani pe Iisus deşi-l strigăm frecvent
Ne lipseşte coerenţa în jocul ăsta dificil
Nu suntem mai abili îmbrăcaţi în crocodil! 

Trip de Vară

M-a schimbat tripu', însă sunt simplu
Ca timpu', neschimbat ca iarba-n plicuri
Ştiu tipuri de oameni cu timbre şi timbru
Care neglijează poezia ca pe un biet zimbru.

Calculez viaţa-n grame verzi puse deoparte,
Nu în bancnote cu morţi, frumos colorate
În spate, am lăsat victime ca-n şapte-şapte
Sunt un cutremur de sentimente mascate.

Şi poate aş fi realizat mai multe dacă, 
Nu ar fi fost alţii care să mă-mpingă din barcă
În treacăt, am devenit închis ca un lacăt
Şi nici cea mai perfectă cheie nu poate să mă desfacă.

A început să-mi placă viaţa culegând momente
Când pui cap la cap, ca un puzzle, fragmente
Propuneri indecente se învârt printre sentimente,
Dar nu renunţ la suflet de dragul plăcerilor inocente.

Mă hrănesc cu fapte concrete, vise realizabile
Şi trag linie peste persoane ce par agreabile
Sunt genul timid care disecă contabile
Şi am la activ mii de experienţe notabile! 

Creştet în Creştere

Cuvintele-s de gheaţă în jocul ăsta putred
Nimic nu e ceea ce pare, dar doare nedrept
Sunt încet, cu capul spart ca un cântec rânced
Respir cenuşă şi peste clipe mă înec
Nu trec, mi-e frică să nu cad peste vise
Să-mi ard sufletul stingând torţe aprinse 
Dezleg scenarii şi mă împiedic de şireturi
Şiretlicurile mănâncă umbre din becuri
Sunt plin de mânie, ca un cal de curse orb
Nu dorm, sunt om, alerg în vise către ponton
Şi unde e sensul între virgulele moarte?
Întrebări irelevante transformă demoni în şoapte
Ghearele pasiunii mă strâng ca pe o vrabie
Îmi pun creierul în plic şi-l ard pe corabie
Sunt mâhnit ca natura în februarie veşted
Am o durere-n creştet care tot creşte
Nu dau de veste, că-mi uit originile ruginite
De sânge vărsat peste amintiri ciobite
Pietre seci şi-nfierbântate netezesc calea
Eroului căzut pe care-l plânge şi marea
Argintul spulberat de inima rece şi orbită
Gelozia muşcă dur din inima împietrită! 

Patru Iunie

Mă simt vinovat că lupt zilnic cu rutina
Şi deşi stau, văd cum se-ndepărtează lumina
Sunt sigur că e doar depresia care mă-mpinge
Să renunţ la vise cum ai sparge o minge 
Plouă, nu ninge. E trist şi teama învinge
Un lider căzut care rănile îşi linge
Văd timpul cum trece, îmi face cu mâna
Despărţirea doare, fiind similară cu ranchiuna
Tortura la care mă supun, deşi-s conştient
Pare a fi soră cu moartea în decor incandescent
Cuvintele-s iluzii în jocul de a viaţa bună
Şi eroii-s uitaţi de azi într-o săptămână
Nu toţi au arme, însă toţi ucid
E greu să fi lucid când eşti lovit subit
Când eşti rănit uiţi să-ţi doreşti arzând
Speri la moarte ca un animal muribund
Sufletul se zbate ca un clopot vechi în turlă
Fugi de turmă ca un vis frumos lăsat în urmă
Cad pereţii-n jur îngroziţi de sunte bolnave,
Imagini suave devin amintiri şi epave...