La Sfârşitul Zilei...

La sfârşitul zilei, eşti închis în propria minte,
Prizonier între cuvinte, fără margini, fără ţinte
Fără vreo cale de scăpare, doar gânduri grăbite,
Fără uşi, ferestre, sau detalii amorţite.

Nu e nici-un pod, care să te ajute
Să treci peste toate nopţile tăcute
Nu sunt griji, sunt ecouri între stânci,
În filmul vieţii, fiind păcălit de porunci.

Viaţa tremură pe buze, sub cer de mai
Încă caut scuze şi drumul către Rai
Sunt copilul primăverilor trecute-n grabă
Sunt aici, unde mulţimea e oarbă.

Nu am un scop, deşi urmăresc atent
Ploaia măruntă care cade tot mai lent
Îmi creez destinul, căci refuz să cred
Că cineva mi-a scris viaţa pe un alt caiet.

Una Dintre Lupte

Într-un moment de nebunie aş putea să,
Dau cu piciorul la tot ce-nseamnă viaţă că
Viziunile şi mintea-mi sunt în ceaţă, bă
E-ntuneric şi totul devine gheaţă, mă...

Mă îndepărtez de lume, creez altceva
Departe de glume, fără ajutorul cuiva
Mă rup des, e nedrept ce se-ntâmplă
Viaţa a luat curbă, iar eu altă trântă.

Sunt capabil, ştiu bine asta, dar uite
Visele m-au adus din nou pe muchie
Şi cuţitul ăsta taie fără milă, mi-e silă
De mine ca om, personalitate umilă...

Îmi văd rostul printr-un zid de cărămizi,
Indivizi, îmi vânează sufletul perfizi
Şi îndrăznesc să ridic capul din nou
Îmi calc sufletul şi peniţa la stilou!

E-n zadar, mereu acelaşi scenariu
Inima zdrobită şi un glonţ în craniu
Dar cum să renunţ acum? De ce eu?
Nu ştiu nimic de Dumnezeu, deşi nu-s ateu.

Sunt un zmeu, mă înalţ după rateu
Şi ca Tyson, livrez directe-n pateu
Am tupeu şi inima neînfricată, dar parcă,
Mă tem să nu cumva să mor încă o dată...

Moment Gri

Încerc să zâmbesc, dar inima moare
Nu pot trăi sub veşnicul apus de soare
Vărs sudoare cu mirare, că viaţa
E albă şi tristă ca decembrie dimineaţa

Visând la al eternităţii verde fum
Devin scrum şi-mi pierd minţile pe drum
Acum văd doar partea întunecată
Raţiunea mi-e stricată, împiedicată

Bătăile inimii au îngheţat sub cer
Aş vrea să zbier, dar în jur e măcel
Liniştea e oarbă, o curvă care loveşte
Priveşte, lumea toată te urmăreşte

Propria umbră vrea s-o rupă la fugă
Sătulă  şi ea, de a fi statică-n rugă
Mi-e ciudă, sincer, că visele vor timp
Iar sufletul mi-e al dracu de grăbit!