vineri, 8 martie 2013

Ochi Mari

Ploua torenţial pe străzi pustii
Lacrimi din Cer pentru suflete vii
Dumnezeu ne priveşte , însă nu-I dăm importanţă
Credinţa e o mască într-o lume de gheaţă .

Invidia ne roade sufletele goale 
Suntem mişei , nişte miei în rafale
Lipsiţi de speranţă vrem totul
Orbiţi de ignoranţa ne pierdem somnul .

Diavolul ne îndrumă spre minciună,
Cu ranchiună , o lume nocturnă
E plin de ură , din noi se hrăneşte
Căci întunericul din noi izvoreşte .

Nu sunt un sfânt , înconjuat de păcat
Trăiesc la limită într-un glob spart
Îngerii coboară când defapt , 
Diavolii se înalţă în minţile praf.

Mi-e frică , totul este pe dos 
Falşi creştini pe Pământ bolnăvicios.
Timpul se pierde în infinitul Univers
Stres , temeri , gânduri şi dispreţ.

Nopţile sunt lungi , timpul e pierdut
Demonii râd , lacrimi nu curg .
Lumea se învârte , totul e ciudat
Otrăvim planeta cu fiecare păcat . 

Ne lăsăm conduşi de gânduri negre 
Ce aduc moarte şi nimic nu credem 
Am creat o minciună , folosim scuze
Când toţi ne atacă cu ură pe buze . 

Suntem atât de mici în Univers 
Stropi de ploaie fără sens 
Plantele ne lipsesc , la fel şi gândirea 
Alergăm dupa Diavol pierzându-ne nemurirea. 

Viaţa e scurtă , o continuă luptă 
Fii o brută , dar la final ascultă 
Toţi plătim pentru greşelile făcute 
Toţi murim între suflete mute . 


Trăieşti din plin o viaţă de şarpe 
Otrăvind suflete cu mincinoase şoapte.

Paradisul pare tot mai departe
Când te hrăneşti cu iluzii deşarte.

Un comentariu: