Ce rost mai au ultimele cuvinte ?
Îmi fierb în minte , printre ,
Speranţe şi gânduri ascunse
Poveşti nespuse , limite nepătrunse.
Şi totuşi ai plecat , pe acelaşi drum
Pe care ai venit , parcă din fum .
Nu regret , însă ar mai fii atătea ,
De spus , dar îmi ajunge liniştea .
O să-ţi simt lipsa , desigur
Însă sunt mai bine singur
Nu mă mint , nu sunt ipocrit
Te-am rănit , dar m-am liniştit .
Trecutul e acolo , într-o carte veche
Ascunsă de îngeri care stau de veghe.
Sentimente?! Parcă nici nu au fost
N-are rost , e totul trist , anost .
Luna , şi ea , a plecat odată cu tine
Căutând pacea , departe de mine ,
În fine , e bine aşa cum e
Fără lacrimi între zâmbete.
Nu regret , poate c-aşa a fost scris
N-am făcut nici-un compromis
N-am nimic de zis , în acest moment
N-am pierdut nimic , oricum eram absent.
Cuvinte fără sens îmi vin în minte
Cănd te văd , inima nimic nu simte .
Sunt atât de gol înauntru , n-am glas
Am lăsat în urmă tot ce am tras .
Meriţi totul , însă nu de la mine
Sunt idiot , dar nu mai ţine
Mi-ai vândut sufletul pentru puţin
Pentru câateva clipe rupte dintr-un film .
Şi ca din senin apari şi dispari
Ca luna şi laşi un gust amar
Îţi dăruiesc un trandafir roşu aprins
Însă petalele se pierd în abis ...
S-a stins tot ce a contat cândva
Nu te-am pierdut , am găsit liniştea
Am privit Diavolul în ochii reci ,
L-ai urmat şi te-am lăsat să pleci ...
:(
RăspundețiȘtergere