sâmbătă, 23 februarie 2013
Coșmar în Miez de Noapte
Nu mă pot opri din scris
Vreau să mă trezesc din acest vis
Cumplit , unde totul pare a fii
Crunta înmormântare a firii.
E ceață , în față , un cimitir de gheață
Lipsit de viață și speranța
Totul se agață , de un vis în noapte
De șoapte care mă poartă departe.
Păcatele mi le car cu greu în spate
Vorbele-s obositoare între fapte
E prea mult , dar e momentul meu
Mi-a ajuns și mă îndepărtez de rău.
Nu sunt un sfânt , nu caut asta
Caut pacea între gloanțe verbale ,
Ce-mi despică sufletul și țeasta
O să mor pentru a avea drepturi egale .
Îmi pasă prea mult , mă consum ,
Când alții tac și se fac scrum
Sunt diferit , alt copil stupid
Vreau tratament în acest mediu otrăvit.
Sufletul meu e o altă poezie tristă
Însă aduce a primăvară și insistă ,
Persistă, în aceste ultime zile
Arată fața unei personalități umile .
O parte din mine , s-a săturat , sincer
Cealaltă încă luptă cu demoni și îngeri
Unde mi-e sufletul acaparat de durere?
Unde sunt zilele cu lapte și miere?
Ce de întrebări stupide , seară de seară
Mă afectează viața de odinioară
Am crezut c-am îngropat trecutul ,
Însă e un demon care-mi vrea sufletul .
Sunt lipsit de putere , de viață
Aș vrea să trăiesc pentru speranța
Pentru iubire necondiționată și parcă,
Îmi pierd rațiunea căzând din barcă.
Nu-mi mai simt corpul , am înnebunit
Unde ești , Doamne? Sunt lovit.
Al tău fiu s-a rătăcit , iar ,
Atinge-mă , scapă-mă de coșmar !
miercuri, 20 februarie 2013
Ore grele
Am învățat să mă hrănesc cu iubire ,
Însă sunt sincer cu mine , nu ține
Nu pot trăi cu rime care fac trecutul,
Să pară prezent , hrănind absolutul.
Și totuși , dependența e cuvântul
Pe lângă care mă învârt , păstrându-mi sufletul
Viu , ferit de ispite și tentații
Îl dăruiesc lui Dumnezeu , ocolind senzații.
O altă bucată din mine care ,
Se rupe la atingerea unei vioare
Să cânte îngerii la harpă ,
Inima îmi e îngropată de soartă.
Lipsit de noroc , îmbrățișând drama
Au trecut ani de când nu mi-am văzut mama
Și totuși , karma , și-a jucat bine piesa
Încă plătesc pentru că am rupt lesa.
Sunt stresat , am multe fire albe
Douăzeci și doi de ani și Paradisul arde
Îmi place viața , însă cred că e o glumă
Uneori totul pare a fii o comedie bună .
M-am ridicat de fiecare dată
Am lăsat trecutul zăcând într-o baltă,
De sânge , cu lacrimi de înger
M-am întors să-l văd cum fuge.
Și printre secunde reci văd totul
Cum se schimbă-n diavol jucând rolul
Vieții murdare , pe alei întunecate
Privește-n față , în spate e doar moarte.
Diavolul îmi pune piedici , îmi ține predici
Îmi dă replici , Tu , Doamne , ce zici ?!
Lasă-mă să lupt de unul singur
Voi răzbi , ucigând și timpul!
Duc o luptă continuă cu mine însumi
Sufletul țipă , i-am pierdut pulsul
Vreau o lume mai bună în care ,
Să trăiesc liniștit , fără remușcare.
Am conștiință și tărie de caracter ,
Nu sunt de fier , dar de alții difer
Deși am frici de oameni mici
Vin cu Dumnezeu , ai putea să abdici !
marți, 19 februarie 2013
Zâmbet de Copil
Zâmbet de copil adoarme pe o petală
Cuvinte simple așternute pe o coală
Îți vindecă sufletul de orice boală
Fie nesemnificativă sau nasoală .
Îți zăresc ochii printre copaci
Printre pădurea verde pe care o îmbraci
Nu mă mai satur , tremur , îmi place
Privirea ta , încontinuu mă atrage !
Și nu vreau să plec , să mă îndepărtez
Deși, limbajul trupului tău greu îl descifrez
Creez , mereu la tine visez , la al tău zâmbet
La glasul tău suav , căldură în suflet.
Când mă atingi dispare teama
Că în viața mea , ar reapărea drama
Cu mâinile fine ca niște petale
Cu zâmbete dulci , otrăvitoare.
Cu priviri ucigătoare care-mi dau fiori
Plină de mister , alergi printre flori
Dai sens vieții , pictezi în culori
Printre nori mă ademenești și zbori.
Atinge-mă , ucide-mi fiecare gând
Nu uita , din suflet curge fiecare rând
Și te zăresc în fiecare noapte
Luna ne alintă în șoapte , într-o carte.
Aș putea scrie despre tine
Până la ultimul rând , pe hârtie ,
În armonie , cu inima deschisă
Lângă tine am totul , viața promisă !
Surâsul tău îmi pictează zilele ,
Inima ta caldă îmi umple filele
Poate nu voiai să auzi aceste cuvinte
Însă sufletul scrie fără minte .
Simt fluturi , adieri de vară
Zâmbete cristaline , ca o povară
Alerg printre dimineți pustii
Printre visuri și nu mă pot trezi.
Și când ating nisipul , închid ochii
Când te simt , mișc plopii
Nu mă pot opri din a te iubi
Nu adorm până nu mă voi trezi !
Învelește-mă cu privirea ta caldă
Atinge-mă cu ochii sub care sufletul mi se scaldă
Înot în zori cu Cerul senin ,
Între mii de culori , îți aparțin !
sâmbătă, 9 februarie 2013
Confuz
Îndepărtez norii , privind în față
Îmbrățișez zorii , e o nouă viață
O altă zi în care mă privesc ,
În oglindă , refuz să-mi amintesc.
Viața e frumoasă , privește înainte
Simte printre cuvinte , ia aminte
Nu există întrebări , doar uși închise
Mii de visuri și toate-mi sunt permise!
Străbat un drum lung , însă
Am găsit secretul , o cărare ascunsă
De mase nepătrunsă , pură
Printre copaci , pe alei , o viață bună.
Trec la pas prin viață , deschid ochii
Simt iubirea și nu mă pot opri
Sunt utopic , desenez zâmbete
În sâmbete însorite , fără tunete !
Cuvintele parcă-s aruncate pe hârtie
Se pierd în întuneric pe o stradă pustie
Nu e loc de remușcări și regrete
Viața e scurtă și mă scoate din ghete.
Trecutul e o povară , nu mă lasă
Încerc să-l șterg , dar ceva nu-mi iasă
Nopți lungi de vară tind s-apară
Cu greieri , cu pian , c-o vioară.
Am tot ce trebuie , mai puțin asfințitul
Tânjesc după vară ca tâmpitul
MĂ tem de mine , ceva e greșit
Până și soarele-n decor s-a prăbușit.
A mai căzut o cortină , roșu aprins
Un suflet trist a fost cuprins
Vreau o îmbrățișare , vreau culoare
Vreau zile de mai și răsărit de soare.
Vreau să trec printre ghiocei
Să simt primăvara între ochii grei
Sunt mari și goi , pustiiți
Sătui de minciuni , îmbătrâniți...
Uite . țin capul sus , stau drept
Vreau un miracol , să mă lovească direct
Iau viața-n piept , îmi închid sufletul
Ne vedem la vară , căci arde caietul...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)