Boală Incurabilă !

 Soarele arde ca o văpaie , 
 În suflet , amintiri ce par vioaie 
 Trecutul pare tot mai departe 
 Îl voi abandona undeva-n noapte. 
  
 Această boală e gata de luptă , 
 Până la ultima redută , e o brută 
 Mă încânta , căci nu renunță la mine 
 Dar sufletul mi-e pus bine , în tine. 
  
 Nu m-ascund , deși vrea totul  
 Nu dau orice , oricui , somnul 
 Mi-am găsit liniștea , am adormit nopțile 
 Am renăscut ziua , deschizând porțile ! 
  
 Prezentul mă îmbie , îmi dă felie  
 De libertate , ce adie și scrie  
 Totul despre copilul din mine  
 Totul despre viața lângă tine . 
  
 Un jurnal care , se pare ,  
 Se scrie singur , fără întrebare  
 Fără dubii , doar flori și insecte 
 Fără măști , motive și pretexte. 
  
 Câte culori , câte contraste ciudate  
 Doar ochii tăi apar în miez de noapte  
 Câte stele îmbrățișează mândra lună 
 Cât am îndurat pentru a te ține de mână .  
  
 Singuri , sub cerul rece al iernii  
 Timpul trece , rămâne la fel gustul pielii 
 Savoarea buzelor tale , aceiași culoare  
 Același zâmbet , plin de splendoare ! 
  
 E imposibil doar să vrei să vezi 
 Să nu simți cum te pătrund ai tăi ochi verzi  
 Mă poartă în lume privindu-mă lung  
 E o călătorie , iar la capăt nu vreau să ajung !  
  
 Trăiesc fiecare moment , innotand în pasiune 
 Pe bune , e cântecul nopților nebune 
 Nu e doar poezie , de dragul de a scrie 
 E nebunie , sentiment trăit pe hârtie ! 
  
 Transpir scriind , zâmbesc trăind 
 În brațele tale intens iubind  
 Devin copilul care e-n stare de orice  
 Devin tot mai atașat pe zi ce trece !  

Despre Tine

 O alee neagră , miez de noapte , 
 Pași mărunți , stropi între șoapte 
 Chipul tău , dovada frumuseții 
 Timpul , obosit, stă în calea dimineții .  
  
 Ochii tăi , o privire fermecătoare 
 Glasul tău lin , căderea unei petale 
 Buzele delicate , moi și dulci 
 Obrajii albi , ca doi simpli fulgi. 
  
 Zâmbetul , mai frumos că perlele 
 Gâtul subțire, exact ca lebedele  
 Nasul , ornamentul feței,  
 Drăguț , pudrat , micuț este. 
  
 Părul blond , exact ca mierea  
 Natura-l iubește , mai ales adierea,  
 De vânt , ce trece des , atingându-te, 
 E normal să-i fii dragă , mancu-te !  
  
 Privindu-te . mă întreb de zor ,  
 Simplu . Cum să nu te ador ?! 
 Fiecare surâs are aceiași sclipire 
 Fiecare gând mă pierde-n a ta privire! 
  
 Fiecare zi o încep cu tine  
 Un gând e de ajuns , e bine 
 E mai mult de atât , e Paradis! 
 Sperând , am adus la viață un vis . 
  
 Îmi alergi prin minte , amesteci cuvinte 
 Mă pierd cu firea , des , printre ,  
 Zile de ianuarie , ce nu mai pleacă  
 Primăvara a uitat să se întoarcă .  
  
 Te am pe tine , zile senine ,  
 Cu cer negru și atingeri fine  
 Cântece cântate de îngeri , parcă ,  
 Răsună divin dintr-o dată ...  
  
 Săruta-mă , iubito , mi-a fost dor 
 Clipe ca această mă fac să nu mor 
 Ușor atinge-mă și zâmbește  
 Lângă tine , simt inima cum crește . 
  
 Vreau să-ți dăruiesc o floare  
 Să-ți văd ochii mici , plini de culoare  
 Săruta-mă la fel ca-n prima zi  
 Simte dragostea , nu clipi !  
  
 Cu pași repezi îți caut inima ,  
 E plăcut să dormi în mintea mea  
 Despre tine aș putea scrie sute de foi  
 Și toate s-ar termina în amintiri cu noi ! 

Doar Tu !

 Am prins aripi , mi le-ai tăiat îndată 
 Ai crezut că totul e o joacă 
 Dar parcă , suferința e oarbă 
 Urmată constant de o speranță deșartă. 
  
 Nimic nu e ceea ce pare ,  
 Însă asta chiar doare 
 Te simt nepăsătoare , în depărtare 
 Exact cum , parcă , fuge luna de soare. 
  
 Și cel mai mic zgomot îmi dă fiori 
 Iar am pierdut , e îngrozitor 
 Liniștea parcă e inmormantala 
 Lacrimile încep iar să doară. 
  
 Nu îmi mai recunoscul chipul 
 Ce multe îmi face timpul  
 Arată-mi privirea ce mă dezmiardă 
 Simte-mi sufletul , nu trebuie să se piardă. 
  
 Am atâtea gânduri și rânduri  
 Atâtea motive să mă văd între scânduri 
 Nu vreau să renunț la tine  
 În doi , noi , simțeam iubire ... 
  
 Dimineața simțeam dulceața vieții 
 Acum simt gustul amar al ceții 
 Vorbesc cu pereții , doar ei mă ascultă 
 O piesă veche urechea îmi încânta. 
  
 Filmul vieții mele , poveste pe vinil 
 Fără tine sunt doar un trist copil 
 O bombă fără fitil , un ceas stricat 
 M-am săturat să aud simplu "tic tac". 
  
 Dă-mi un curcubeu , îți voi decora zâmbetul 
 Dă-mi culoare , atinge-mi sufletul 
 Nu mă împinge , sunt pe margine  
 O să cad plângând în neștire... 
  
 Tot ce cade pe hârtie doare 
 Tot ce văd e o poveste fără soare 
 Fără lună , stele , doar nori 
 Un cer apocaliptic ce-mi dă fiori. 
  
 Poate lumea nu se termină aici 
 Dar e atât de greu după ce pici 
 Mă ridic , mă scutur de praful greu 
 Îmi șterg ochii plânși mereu . 
  
 Există Dumnezeu , mi te-a scos în cale 
 Dar ai dispărut după prima plimbare 
 Ce seară frumoasă printre stropi de ploaie 
 Ce amintire tăcută se așterne pe foaie ... 

Tot Tu !

Timpul e nebun , nu stă în loc,  
 Dispare, nu mă așteaptă deloc 
 Izbăvesc , mă zbat , se stinge  
 Nu-l prind , teama mă învinge . 
  
 De ce-mi faci iar asta ?  
 Nu mai pot , îmi tremură țeasta 
 Și nu mă mai mișc , mă ții legat 
 Mi-ai vrut binele , zâmbește , l-ai luat! 
  
 E ciudat , știu că am totul 
 Dar o palmă a schimbat rolul  
 În jur e ceață , mă panichez 
 Mă stresez , dar nu cedez ! 
  
 Vreau ce-i al meu , chiar dacă  
 Trebuie să întorc lumea toată 
 Chiar dacă voi călca într-o groapă 
 Mă ridic și o astup în grabă! 
  
 Și nu vreau să plec , mai bine îndur 
 Decât să renunț la sentimentul pur 
 Vreau din nou să te am în brațe ,  
 Vreau din nou să împărțim speranțe. 
  
 De la fior până la fluture 
 Simt tot , începe să mă bucure 
 Dă-mi totul , chiar dacă e nepăsare 
 Nu mă privi , chiar dacă doare. 
  
 Cere-mi viața , ți-o dau fericit 
 Ți-am dat sufletul, sunt împlinit ! 
 Dă-mi un zâmbet , să-l păstrez mereu 
 Săruta-mă , uită că e greu .  
  
 Atinge-mă , nu te mai ascunde 
 Fiecare cuvânt inima îți pătrunde 
 Îmi lipsește părul tău minunat 
 Ca soarele-n vânt , colorat.  
  
 Nu vreau curcubee , doar pe tine  
 Tu ești totul , simpla fericire 
 Simple fapte , o stare de bine 
 Un întreg fără pic de rătăcire . 
  
 Și nu e regie , chiar dacă e pe foaie 
 E din suflet , ca acel zâmbet în ploaie 
 Când râdeai prin fumul ce-ți ascundea privirea 
 Când mă sărutai și simțeam nemurirea! 
  
 Nopți la rând , trăiam împreună 
 Chiar dacă , nu ne țineam de mână  
 Totul era perfect , fără îndoială  
 Întoarce-te , nu rupe a noastră coală ! 
  

Tu !

 Ce lună plină , sfârșit de lună divină, 
 Ce privire înfiorătoare în retina 
 Ce zâmbet de copil , sărută-mă-n surdină 
 Simte această clipă ca fiind sublimă. 
  
 Doi ochi verzi , nici-o lacrimă ,  
 Un suflet pur și mare , nici-o patimă. 
 Nici-o îndoială nu am când mă privești ,  
 Nici-un cuvânt nu găsesc când îmi șoptești .  
  
 Ating Paradisul , simt scrisul 
 Trec printre uși închise ce reprezintă Abisul 
 Ține-mă de mână , nu plecă niciodată  
 Îmbrățișează-mă calm ca o șoaptă.  
  
 Despre tine , aș putea scrie ,  
 Mereu , doar dragoste pe hârtie 
 Doar zâmbete-n decorul plin de culoare  
 Doar romantism în fiecare suflare. 
  
 Simt fluturi în stomac , profund 
 E mai mult de atât , alt gând 
 Alt rând , nu doar un cuvânt 
 E ceva "adânc" , acum nu curând. 
  
 Privește printre stele , simte versul 
 Sărută-mă , să ocolim Universul 
 Dă-mi culoare , deschide ochii 
 Dă-mi totul , nu mă pot opri. 
  
 Când te am , am tot , e evident 
 Când pleci , sunt trist permanent 
 Nu vreau să pierd nici-o clipă 
 Asta ar însemna o inimă zdrobită ... 
  
 Mi-e greu să respir , vreau să te văd 
 Să te simt , apoi să mă îngrop 
 Nu e vorba de destin , e totul 
 Sentimentul suprem atins , mi-e scopul! 
  
 Vocea ta suavă mă încălzește  
 Mai ales când dragoste-mi șoptește 
 Zâmbește , am nevoie acum 
 Nu vreau să rătăcesc pe drum . 
  
 Îmi număr pașii , inima îți e departe 
 Pierdută alene printre șoapte 
 E noapte , tic tac ... 
 Nu mă trezi , visul s-a spulberat ! 

Chiar Dacă...

 Zilele trec , îmi păstrez speranța 
 Chiar dacă mă confrunt cu ignoranța 
 Chiar dacă nu mi-e apreciată prestanța 
 Îmi deschid sufletul și-mi acopăr fața ! 
  
 Am mai spart o clepsidră , nisipul se scurge 
 A mai trecut un an , nevăzut , ca un fulger 
 Inima-mi străpunge , cad în miez de noapte 
 Dar mă ridic , urmând aceleași două șoapte. 
  
 Mă strigă mereu , când stau deoparte 
 De foi , de lună , de visele toate 
 Și poate mă îndeamnă să scriu 
 Poate vor doar să mă bage-n sicriu! 
  
 Nu găsesc cuvinte , parcă-s pierdute 
 Ca soarele, în anotimpuri trecute 
 Cu ce m-ajută ? Mi-e frig și tremur 
 Îmi vreau iubirea , dinainte de cutremur. 
  
 Sunt pozitiv , țin capul sus 
 Văd printre nori un trist apus 
 S-a dus și ea , îl urmează  
 Neștiind că lașii nu creează. 
  
 Nu vreau milă divină , căci Zeii au căzut 
 Am rămas singur , fără de început 
 Nu am priceput niciodată de ce  
 Nu caut răspunsuri , doar schimb întrebările .  
  
 De ce te ascunzi? Ce vrei defapt?  
 Nu mă ispitii , mă atragi în păcat 
 Am o minte instabilă , mi-e frică 
 Gândurile vor tot , iar asta mă agită! 
  
 Am mii de dorințe , în toate apari ,  
 Mii de vise , în toate dispari 
 Te-ai ascuns alergând de realitate 
 Chiar dacă te-mpiedici de fapte. 
  
 Am ajuns la capătul tunelului 
 Fără lumini sau ajutorul trenului 
 Nu-mi lipsește deloc trecutul 
 Chiar dacă n-am văzut neprevăzutul. 
  
 Sincer , chiar cred în Dumnezeu 
 Chiar dacă , El însuși este ateu 
 Îl voi căuta mereu printre stele 
 Sperând să aprindă lumina în visele mele ! 

O secunda din mine ...

 Fac un salt peste maturitate  
 Mă perind pe lângă o mare majoritate 
 Cu creiere spălate , îndoctrinați 
 Cu mâinile calde , speriați . 
  
 Mereu m-am simțit atras de imposibil 
 Chiar și când mă adânceam în penibil 
 Două foi și un creion erau mereu în decor  
 Las inima pe schiță , nu o să mor ! 
  
 Mă trece un fior când scriu despre trecut 
 De aceea trăiesc clipa și uit ce am avut 
 Uit cum am fost , văd doar cum sunt ,  
 Un copil teribil cu foarte mult avânt . 
  
 Poate că-s matur în anumite privințe ,  
 În altele poate nu îndeplinesc cerințe  
 Văd partea plină , îmi echilibrez viața  
 Și nici în întuneric nu-mi pierd speranța !  
  
 Îmi feresc fața , de aceea port mască 
 Nu-mi ascund trecutul , dar am cască  
 Am greșit , sunt om și îmi cer scuze  
 Pentru sentimentele care mi-au adus acuze. 
  
 Încă mă feresc de diavol și de supușii săi 
 Văd viața cu alți ochi , ochi răi 
 Dumnezeu încă e cu mine , simt asta 
 De aceea îmi car crucea , ocolind prăpastia. 
  
 Scriu cu suflet , încă mai am unul 
 Din suflet, spun că îmi aștept rândul 
 Pentru suflete străine , mană cerească 
 Cuvintele te hrănesc , nu te iau de nevastă . 
  
 O zi proastă mă pune pe gânduri 
 Zâmbesc și mă pierd printre rânduri 
 Departe de scânduri și de ocolișuri 
 Rămân simplu ca o lamă cu două tăișuri ! 
  
 Nu știu ce vine , însă nu mă sperii 
 Aștept în colțul meu , venirea primăverii 
 Vreau ca fluturii să-mi bucure stomacul 
 Să mă-ncânte , privind cenaclul . 
  
 Am scris destule , dar abia am început 
 Urmează-mi pașii ca un fluture tăcut  
 Nu lăsa în urmă clipele ce curg ,  
 Zâmbește, transformă-le în amurg ! 

O noapte la teatru

Am scris atat , am tacut prea mult
Glasul mi-a devenit un strigat mut
Priveste-ma-n ochi, cand la vale ma duc
Nu-mi intinde mana , oricum singur lupt . 

De atata timp ma stric 
De atata timp te strig 
Si nu mai inteleg nimic
Caci tot ce mi s-a dat a fost oprit .

Si parca nici inima nu-mi mai bate
Si parca totu`-i departe
Pana si luna s-ascunde  intre soapte 
Sufletul imi rataceste-n noapte .

Si m-am pierdut in abis 
In cautarea acelui vis
In care de fericire eram cuprins
Dar s-a stins in noaptea-n care a nins ...

Leg cuvinte , pastrez amintiri vii
Suflete de copii , ce frumos ar fii
Sa scapi de chin , sa apari, iar
Sa nu pleci urmand un rol murdar.

Nu e film , nici magie neagra 
Totul se intampla , dar nimic nu se leaga . 
Privind amnezic la fulgii de zapada 
Cad parca , ca rapus de spada .

Ce noapte ciudata curge pe vinil , 
Ce inima oarba , n-a vazut cand vin 
-Paradisul exista , imi sopteste subtil
Sorbind timida dintr-un pahar cu vin .

Ingerii exista , am simtit totul 
Ma voi intoarce , dupa ce-mi termin rolul
O vad cum zambeste , admirand decorul 
N-o sa-i treaca niciodata dorul ...

Sunt murdar , am un carcater patat 
N-am regrete , inca traiesc in pacat 
Cu muzica-n surdina , cu vise-n cap 
Cautandu-mi sufletul ca un soldat in Irak .

N-am terminat , raman fixat 
Pe ideea ca luna m-a abandonat 
Inca n-am gasit nimic sub brad 
Desi astept de mult un sfat .

Si iar apari tu cu zambetul rece 
Privind in jur , faci timpul sa-nghete 
Nu mai trece , privind in spate 
Zambeste , e-ncontinuare aceiasi noapte...

Mintea mi s-a murdarit in timp ,
Caracterul si-a schimbat forma fin 
Sincer , nu cred c-am invatat ceva 
Simteam luna managaindu-ma adesea .

Imaginatia-mi zburda pe campii , 
In cautarea surda a primaverii 
Timid privind , ma impiedic de troiene 
Visand alene la glorioasele desene .

Nu ma joc , realitatea-mi joaca feste 
Schimband piese ca soldatii pe creste 
Fara prea mult creier in crestet
Devi vested , asteptand alta poveste .

Teatru , asa-mi descriu noptile 
Mazgalind filele , mi se dilata pupilele
Filmul asta ma depaseste brusc ,
Nu cred ca mai e mult pana Sus ...

Nu vreau lumina , vreau o bolta senina 
O luna plina sa-mi ramana pe retina . 
O piesa sublima , o orchestra divina 
Sa cante-n surdina pana ziua n-o sa mai vina !

E ciudat ce simt acum , sunt nebun .
Noaptea pe drum , mi-e frica , o spun .
Am ajuns aici din pura intamplare 
Aventura e o stare de relaxare . 

Spiritul meu se zbate-n realitate
Ca un peste pe uscat in plina noapte 
Inchide usile , imi pierd mintile 
Inchide si ferestrele , caci vantu`-mi ia schitele .

Ce ciudata e piesa de teatru 
Jucata noaptea la patru 
Mintea imi e ca o epava ruginita 
Raneste-ma iar , fii implinita ! 

Norii se agita , luna-i acoperita 
Ciudat , cum se termina intr-o clipa 
Viseaza , recita , zambeste , rezista 
Vor fii si alte nopti , caci sufletul insista . 

Noapte de argint , trecuta prin timp 
Intoarce-te o clipa , sa te vad zambind 
Dar nu uita sa aduci si luna 
A mea iubita , dintotodeauna  !

Frustrari Emotionale ...

Sentimente ucise , ingropate sub nisip, 
Timpul trece , nu mai simt nimic . 
Nimic din ceea ce imi facea inima sa bata ,
Nimic din ceea ce era candva lumea toata . 

Si totusi parca ma simt ca-n groapa , 
E-ntuneric si sufletul nu-mi mai scapa .
Sincer , mi-e frica , caci se ivesc zorii , 
Imi lipseste viata si cantecul privighetorii.

Acorduri de chitara rasuna in noapte , 
Langa o vioara veche , ce ma bucura-n soapte .
E trecut de mult de sapte , 
Dispar incet si iluziile desarte .

O scanteie se aprinde , imi anima zambetul , 
Mi-am amintit cum imi atingeai sufletul .
Vad un cimitir prin ceata deasa , 
Simt o lacrima pe masca trasa ...

Imi ascund chipul , ma feresc de brute , 
Ma feresc de cea , care lama-si ascute . 
Care a uitat s-asculte si inimi strapunge , 
Cu zambetul fals care pe chip ii curge . 

Ai ars o foaie , un suflet viu , 
Ai schimbat o stare de spirit , intr-un suflet pustiu .
Si tac si scriu pana tremur , 
Pana simt din nou c-au apus acele vremuri . 

Sub presiune fiind , anesteziez sentimente , 
Ca un doctor mut , scriind retete . 
Visand la alte planete , la alte concepte , 
Transform suferinta in arta indiferent de dialecte ! 

Nu dau definitii asteptand mila , 
Umplu foi scapand de rutina , 
Imi descarc sufletul plin de tristete , 
Astept noaptea , s-aduc zambete pe fete ... 

Si totusi nu-mi gasesc linistea , 
Nu gasesc pacea pentru a-mi limpezii mintea . 
Si e tot mai trist ca fiecare nor negru, 
Cerul e pustiu , ingerii cad prada intunericului ...

Si poate nu te vad si nu mai am sens , 
Poate ma repet si echilibru in vers .
Poate nu m-am trezit inca, 
Poate e un copsmar putred care ma mananca!

Realitatea-mi da batai de cap prea des, 
Ma stresez , alunec si nu pot sa ies , 
Prefer sa visez , privind viata , 
Cum trece dimineata ridicand ceata . 

Praf de stele pe nisip , acoperindu-mi urmele , 
Candva imi calauzeai pasii , simtind umbrele , 
Refuz sa cred ca totul s-a sfarsit brusc , 
Ca nu vom traii la infinit acolo Sus ... 

As vrea sa ma pot schimba dintr-o data , 
Sa nu ma mai mint amintudu-mi cate o soapta .
Nu pot sa-mi sterg trecutul , 
Indiferent ce a fost , sunt mandru !

Viata ma sperie dis de dimineata , 
Ma invinge si-mi ia orice speranta .
Cu toate astea , privesc inainte , 
Si-ti arat cum e sa simti in cuvinte . 

Pasind agale pe alei intunecate , 
Trecutul imi da tarcoale-n noapte .
Zambesc pentru o clipa , privind spre stele , 
Caci te vad in fiecare din ele .

Am mii de metehne , mii de ganduri nescrise , 
Mii de zambete ascunse si interzise . 
Nu totul se rezuma la noi , 
Insa trecutul impartea totul la doi ! 

In continuare , "ating" poze cu noi , 
Totul se transforma in versuri pe foi , 
Se vede tristetea in ochii mari si goi , 
Mai trag o masca pe chip , acoperit de ploi ... 

Ravasesc totul in cale , ca o furtuna tropicala , 
Mintea face ravagii ca-ntr-o  zi de vara . 
As vrea sa poti intelege macar jumatate , 
Sa simti totul ca pe o adiere-n noapte ...

As vrea sa te vezi prin ochii mei , 
Sa simti de ce pasii imi sunt grei . 
Sa vezi deschis m ca o carte de lectura , 
Sa simti zambetele oferite de natura !