Tic-Tac

M-am săturat s-aud ticăitul 
S-aştept neputincios să treacă timpul 
Sfârşitul nu e decât pansament pe rană 
Viaţa de apoi nu e decât parastas şi pomană.
Nimicuri înşirate-n minte 
Minciuni , oameni de nimic şi comercianţi de cuvinte
Nu mai atingi răsăritul , soarele te loveşte 
Te bucură asfinţitul , e singurul care-ţi mai zâmbeşte
Nu merită să te încrezi în persoane
Oamenii au murit , e plin de lighioane 
Părinţii îşi părăsesc copiii , uită de valori 
Uită de dragoste şi de ale vieţii fiori 
Culori mor , curcubee sinucigaşe
Sătule de promisiuni şi lacrimi false .
Sufletul îmi cere altceva , dar sunt singur...
Mă simt abandonat şi aş vrea 
Acea rază de soare , o scăpare
Pe ceafă o suflare şi lumina de la lumânare 
Am obosit să lupt şi totuşi trag 
Zâmbesc , încerc , mă zbat
Ating pustiul , mă îndepărtez de absolut 
Când de la oameni nu primeşti nici ce ai avut 
Tic-tac , timpul trece 
Tic-tac şi mă lasă tot mai rece .

Fragment

Urcând scările am simţit că pierd controlul

Am văzut cerul prin tavan şi am atins subsolul

Mirosul paşilor grăbiţi îl simt parcă în tâmplă

Se întâmplă să cad şi să mă lovesc de stâncă .

Aer curat n-am , doar cer senin , lună şi stele 

Gânduri alergând , fără suflete , doar piele 

Fără vise aprinse , atinse sau interzise 

Fără inimi , oameni şi iubiri promise . 

Episod de Mai

E trecut de trei şi se rupe cerul
Nu plouă , dar îmi pierd oxigenul
Mi se duce refrenul , purtat de vânt
Închid ochii şi-n mine cânt .
Nopţile parcă sunt tot mai lungi
Visele încearcă să nu le alungi 
Curcubee să strângi , să înfrunţi 
Teama , să alungi drama , să cânţi .
Karma se lasă mult aşteptată 
Şi parcă aş mai săpa o groapă ,
Îndată , ce muzica curge fin ,
Simt viaţa de după cerul senin ,
Mă-nclin , admir , suspin 
Nopţi albe pline de venin şi gin 
Cuvinte şoptite şi-mi vine 
Să răbufnesc , că-s cu tine
Mulţumesc adânc din privire
E caldă ca şoapta-n gândire
Şi filme , episoade lungi de mai 
Zâmbeşte , căci lângă mine stai 
Trec prin anotimpuri ca timpul 
Las urme multe şi-adun riduri 
Ca nisipul în vânt mă las purtat
Ocolind Infernul , îmbrăcându-mă-n păcat
Las arma , nu trag , sătul de atac
Închid ochii şi tac , mă retrag
Prima noapte , inima-mi bate
Trage pe coate visând libertate
Şi poate chinul o să tacă 
Vinul va redeveni apă
Iartă-mă tată , dar sincer cred
Că nimeni nu-L aşteaptă pe Iisus cel drept . 
Las capu'-n pământ , mă doare, 
Adânc şi tare , că se moare
Las pacea să mă-nconjoare
Mă bucur de soare lângă mare
Frica dispare , am dragoste-n piept
Aprind o lumânare şi păşesc încet
Viaţa e doar un capitol circumspect
Trăiesc şi dispar ca un suspect
Am suflet , căci nu se vinde , 
Chiar dacă mă lipsesc de merinde
Totul se pierde în nuanţe de verde
Nimeni nu crede , doar mintea vede
Pun capul jos , mulţumesc pentru tot 
Sunt norocos că am un aşa antidot !

Nuanţe de gri

Cerul e înnorat , pare trist ,
S-a stins un vis , sunt convins
E ciudat la fel ca ploaia gri
Ca lacrimile ce îneacă ochii .
Triste clipe , aceste nopţi de mai
Vise mari , nu lungi mai ai
Pasiune într-un strop de viaţă 
Zâmbet de copil , dis de dimineaţă .

Cuvintele pier purtate-n vânt 
Cortinele cad şi singur plâng
Îmi lipsesc nopţile de acasă
Îmi lipseşte a nopţii mireasă .
E linişte , mi-e dor şi totul dispare
Chiar dacă vreau aceiaşi savoare
Să respir veşnic aceiaşi culoare 
Sub care sufletu' nu-mi moare !

Timpul

Mi-am dorit mult timp , l-am irosit
Am pierdut anii ce i-am primit 
Subit , subtil trecut-au anii
Pe unde a trecut , a lăsat doar cranii ...
Acest asasin tăcut , de temut 
Face victime-n jur , trecând
Nu-l pot defini în cuvinte 
Şterge tot în a mea minte . 

Păr cărunt înainte de vreme 
Urme de paşi mărunţi , alene
Pe aici , prin iarba verde
Locuri unde timpul se pierde . 
Unde e luna?! Căci ceasul bate
Timpul a ascuns-o , departe
Între nori de ploaie rece
Timpul vine , iar luna trece . 

Noi şi Noaptea

Se întâmplă să trec des pe lângă tine
Cu gânduri de bine , printre feline
Te văd alergând spre mine
Cu sufletul acoperit de rime .
Cu chipul angelic pictat pe lună
Cu pieptul gol din care atârnă 
O fărâmă purtată de furtună 
Inima ta bună care adună 
Clipe cu noi dansând pe brumă .

Şi mereu las o urmă , plecând
O rază de lumină , sperând
Că mă vei urmări , cântând
Printre stele arzând blând .
Buzele tale şoptesc spre mare 
Nisipul auriu e a noastră cale
Nopţi de vară , privind în depărtare
Cum soarele şi luna păşesc agale .

Sufletu'-mi arde , dorind să te cuprindă
Te văd lângă mine , privind în oglindă 
Dorinţa e soarele , n-au cum s-o stingă
Ochii-mi zâmbesc , tânjind să te atingă . 
Privesc înainte şi păşesc încet
Dar sigur către al tău piept
Acolo mi-e locul , acolo e acasă 
Acolo am totul , a mea mireasă . 

Zâmbetul tău îmi desenează drumul
Trupul tău parcă aprinde parfumul 
Scrumul cade , dar eu mă ridic
Te sărut , te ating , te simt . 
Ca doi copii gustăm fericirea 
Trăim iubirea , iubind trăirea 
Visele sunt viaţă printre cuvinte 
Lângă tine e perfect , căci totul se simte . 

Verde Stins

Aşează-te , uite cum e luna
Zâmbeşte , visează , simte bruma
Încă mai simt urma ochilor tăi
Încă aprind scântei din vânătăi .
Străzi pustii şi un gol imens
Ploi reci , iar visez intens
Soare lângă lună şi stele
Amintiri vii , în visele mele .

Ochi verzi , zâmbet ce muşcă 
În inima ta , animal în cuşcă
Buze reci , aspre şi amare
Erau a singurătăţii licoare .
Privire veninoasă şi arzătoare
Cuprinzătoare , pierdută-n zare
Suflet viu devenit cenuşa
Abandonat după a Iadului uşă .