Frustrari Emotionale ...

Sentimente ucise , ingropate sub nisip, 
Timpul trece , nu mai simt nimic . 
Nimic din ceea ce imi facea inima sa bata ,
Nimic din ceea ce era candva lumea toata . 

Si totusi parca ma simt ca-n groapa , 
E-ntuneric si sufletul nu-mi mai scapa .
Sincer , mi-e frica , caci se ivesc zorii , 
Imi lipseste viata si cantecul privighetorii.

Acorduri de chitara rasuna in noapte , 
Langa o vioara veche , ce ma bucura-n soapte .
E trecut de mult de sapte , 
Dispar incet si iluziile desarte .

O scanteie se aprinde , imi anima zambetul , 
Mi-am amintit cum imi atingeai sufletul .
Vad un cimitir prin ceata deasa , 
Simt o lacrima pe masca trasa ...

Imi ascund chipul , ma feresc de brute , 
Ma feresc de cea , care lama-si ascute . 
Care a uitat s-asculte si inimi strapunge , 
Cu zambetul fals care pe chip ii curge . 

Ai ars o foaie , un suflet viu , 
Ai schimbat o stare de spirit , intr-un suflet pustiu .
Si tac si scriu pana tremur , 
Pana simt din nou c-au apus acele vremuri . 

Sub presiune fiind , anesteziez sentimente , 
Ca un doctor mut , scriind retete . 
Visand la alte planete , la alte concepte , 
Transform suferinta in arta indiferent de dialecte ! 

Nu dau definitii asteptand mila , 
Umplu foi scapand de rutina , 
Imi descarc sufletul plin de tristete , 
Astept noaptea , s-aduc zambete pe fete ... 

Si totusi nu-mi gasesc linistea , 
Nu gasesc pacea pentru a-mi limpezii mintea . 
Si e tot mai trist ca fiecare nor negru, 
Cerul e pustiu , ingerii cad prada intunericului ...

Si poate nu te vad si nu mai am sens , 
Poate ma repet si echilibru in vers .
Poate nu m-am trezit inca, 
Poate e un copsmar putred care ma mananca!

Realitatea-mi da batai de cap prea des, 
Ma stresez , alunec si nu pot sa ies , 
Prefer sa visez , privind viata , 
Cum trece dimineata ridicand ceata . 

Praf de stele pe nisip , acoperindu-mi urmele , 
Candva imi calauzeai pasii , simtind umbrele , 
Refuz sa cred ca totul s-a sfarsit brusc , 
Ca nu vom traii la infinit acolo Sus ... 

As vrea sa ma pot schimba dintr-o data , 
Sa nu ma mai mint amintudu-mi cate o soapta .
Nu pot sa-mi sterg trecutul , 
Indiferent ce a fost , sunt mandru !

Viata ma sperie dis de dimineata , 
Ma invinge si-mi ia orice speranta .
Cu toate astea , privesc inainte , 
Si-ti arat cum e sa simti in cuvinte . 

Pasind agale pe alei intunecate , 
Trecutul imi da tarcoale-n noapte .
Zambesc pentru o clipa , privind spre stele , 
Caci te vad in fiecare din ele .

Am mii de metehne , mii de ganduri nescrise , 
Mii de zambete ascunse si interzise . 
Nu totul se rezuma la noi , 
Insa trecutul impartea totul la doi ! 

In continuare , "ating" poze cu noi , 
Totul se transforma in versuri pe foi , 
Se vede tristetea in ochii mari si goi , 
Mai trag o masca pe chip , acoperit de ploi ... 

Ravasesc totul in cale , ca o furtuna tropicala , 
Mintea face ravagii ca-ntr-o  zi de vara . 
As vrea sa poti intelege macar jumatate , 
Sa simti totul ca pe o adiere-n noapte ...

As vrea sa te vezi prin ochii mei , 
Sa simti de ce pasii imi sunt grei . 
Sa vezi deschis m ca o carte de lectura , 
Sa simti zambetele oferite de natura !

Un fel de ...

Mijloc de saptamana , luna plina , 
Sfarsit de noiembrie , simpla rutina .
Pamantul se invarte , eu stau pe loc , 
Cu capul inainte , o sa trec prin foc !

Multe ganduri , nu le fac fata , 
Ma rog doar sa apuc o noua dimineata 
O alta viata , un pahar cu apa , 
Curaj , un zambet se dezgroapa .

Suflet gol , ratacind in pustiu , 
Cautand lumina departe de sicriu ! 
Scriu , visand la pace si armonie , 
Dumnezeu e in suflet , nu pe hartie  .

Nu cred ca e rugaciune , 
Doar un fel de a spune , 
Toate lucrurile pe nume , 
Ca nu mi-ajunge asta lume ! 

Ma rog , desi n-o fac prea des , 
Uneori cred ca doar conversez 
Ma stresez , dezarmez , 
dar imi arata lumina sa evadez ! 

Lacrtimi nu curg , sufletu'-mi arde , 
Ca o vapaie-n vant , vazuta de departe .
Ocolita de toti , simtita doar de El , 
Nu ma abandoneaza . desi gresesc de fel ...

Nu ma tem de moarte , stiu ca vine , 
Nu stiu cand , de ce , cu cine . 
Ma tem de oameni , mi-au aratat abisul , 
Insa nu am incetat sa le arat scrisul ! 

Fiecare zi e un nou inceput , 
Voi recupera tot ce am pierdut 
Pun totul in ordine , liniste-n suflet , 
Pace-n jur si nici-un zumzet ! 

Si da , poate ca ma plang prea des , 
Da' nu gasesc o poarta-n decor, sa ies 
Ma prabusesc , gandind prea mult 
Am un rol galagios intr-un film mut ! 

Si vreau sa plec , sa las uitarii , 
Clipele-n cae , duceam lipsa culorii 
Ia-ma , Doamne , caci mi-a ajuns aici , 
Uneori ramai fara glas , incercand sa te ridici . 

Suflet plin de cicatrici , lacrimi pe obraz , 
Stele pe cer , te privesc cum cazi .
Vreau aer proaspat si un cantec de leagan , 
Vreau s-aud pasarile , nu lumea care ma-ntreaba . 

Saptamani trec , in decembrie de vis , 
Fulgii nu cad , caci s-au oprit in Paradis 
Intr-un decor trist , totul moare , 
Imi pierd culoarea , ramanand fara suflare ...

Fiecare pas ma doare , cutreierand abisul , 
Diminetile reci parca imi opresc visul 
Fiecare zi in parte , parca e tot mai departe , 
De cum eram candva , un strain in noapte .

Drumul catre liniste il parcurg la infinit , 
Rabdarea nu rasare si parca inima mi s-a oprit , 
O lume mai buna ? M-am convins ca nu se poate ... 
Oamenii-s prea reci in aceasta realitate !

Sunt trist , dar zambesc , privindu-ma-n oglinda ,  
Ca m-asteapta o noua zi , tentat de ispita . 
Si mi-e frica , ca gandesc prea mult , 
Si orice as face , ma tem de acest drum . 

Sunt imatur , incontinuu caut o iesire , 
Insa ma impiedic si ma indrept spre pierire .
Cu vantul in fata , in dimineti de gheata , 
Incerc sa tin capul sus , trecand prin viata .

Nu stiu ce m-asteapta , mi-e frica sa sper , 
La un viitor mai bun , sub acelasi cer , 
Cu Dumnezeu , vorbesc mereu , dar cred ca nu m-aude , 
Caci durerea e prea mare si nu o mai pot ascunde !

Ma vede cand plang , dar nu m-atinge , 
Nu-L simt , Nu-L vad zambind , se stinge ... 
Nu sunt un om prea bun , dar imi cer iertare , 
C-am rupt suflete si n-am daruit macar o floare .

N-am regrete , desi n-a iesit chiar cum speram , 
Insa incerc sa schimb omul care eram . 
Poate n-am curaj sa vad totul limpede , 
Insa nu ma tem sa iau in parte zilele .

Frica de viata mi-ar sterge surasul , 
Dar trec prin foc , ocolind plansul !
As spune totul , insa cuvintele pier , 
Sufletul mi-e gol si nu as putea sa zbier ... 

Printre Soapte

Printre soapte s-ascunde un gand , 
Acela ca te voi revedea curand , 
Privind in noapte spre cerul senin , 
Speranta ca apari e inca un chin...

Da-mi soare , da-mi ceva ce nu doare , 
Da-mi o noua zi si savoarea buzelor tale 
Atinge-ma , hai , indrazneste , 
Clipeste , fii tu , zambeste . 

Priveste-ma incet , ia-ma de mana , 
Salveaza-ma , sa fugim impreuna , 
Pana la stele si pana la luna , 
Cat inca nu ploua si nu tuna . 

Sa ne bucuram de lucruri simple , 
Sa traim pe foi , printre cuvinte 
Ma las purtat de a noastra poveste , 
Plutind usor alaturi de pasari maiestre .

Dragostea oferita e cu mult peste , 
Sufletul tau amar , inghetat pe creste 
Cat de mult as vrea sa-ti aud glasul , 
In miez de noapte , sa nu s-auda nici ceasul !

Sa-ti aud inima nebuna cum bate , 
Sa ne iubim sub luna , in soapte ... 
Priveste-ma-n ochi , du-ma la stele , 
S-alergam ca doi copii intre ele . 

Universul se-ntinde la infinit , 
La fel si inima mea cand de tine sunt privit . 
Un sentiment placut , de neinlocuit , 
Printre soapte zambind , ma faci fericit .

Crede-ma , as vrea sa pot , 
Sa iti misc inima din loc , 
Asa-i simtii tot ce simt , 
Tot cu ce ma lupt , nu ma mint ! 

Imi lipsesc mult diminetiile de vara , 
Imi lipseste zambetul tau seara de seara , 
Imi lipsesc ochii tai privindu-ma atent , 
Imi lipsesti tu... permanent ! 

Lacrimi , ganduri , singuratate , toate-mi amintesc de tine,
Printre soapte ... durere , neliniste , nu e bine
Esti departe , alergi printre visele mele , 
Ma eviti , sunt singur printre stele ...


Totul a devenit un mare nimic , 
Unde-ti sunt ochii ? Caci m-am ratacit...
Nu te vad , nu te simt , nu m-aprind , 
Nu te ating , sunt pierdut , incet ma sting ... 

Vad pe cer atatea stele , 
Pe strada lacrimi ascunse sub piele , 
Nici macar in vis nu-mi apari , 
As fii vrut sa te vad , dar ai ales sa dispari .

Mi-ai furat zambetul , mi-ai ascuns dorintele , 
Ai lasat lacrimi in urma si se uda foitele .
E trist , ca si chipul meu in toamna rece , 
Sub ploile ce vin si nu mai vor sa plece.

Stau sa-nnece un suflet curat , 
Ucis de amintiri si tarat prin pacat . 
Stiu ca-s pesimist , ca vad negru , 
Mi-ai luat inima, n-am cum sa fiu integru .

Si poate linistea-mi lipseste , 
La fel si ochii tai , ca un diamant ce straluceste 
Poate-s confuz , dar e rece-n jur , 
Nu mai pot o sarutare sa-ti fur ...

Cand te priveam , realizam cat e de frumoasa viata , 
Iar acum privesc in spate la cum se lasa ceata ...
Mi-ai schimbat zambetul , i-ai dat culoare , 
Iar acum l-ai luat inapoi , nestiind ca doare ... 

Dezamagit !

Simt ca cineva sau ceva mi-a smuls sufletul , am o stare atat de proasta , sunt un idiot . Simt cum se pierde totul , in jurul meu e negru , nici-un tunel , nici-o luminita , nici un tren care sa ma readuca la realitate , nimic ... 
Viata e o curva , isi bate joc de mine , Diavolul isi baga coada cand iti intorci privirea spre Dumnezeu si nu o mai arzi aiurea . Aici nu e loc de joaca , nu e loc de stat pe loc , vrei sa-ti faci un viitor , trebuie sa fii rapid , sa gandesti repede , sa fii eficient . 
Cica in viata ai doar o sansa , daca o ratezi , totul se duce pe pula ! Trebuie sa te remarci in multime , nu e de ajuns sa fii special , talentat , sa ai un zambet frumos , caci cacaturile astea nu iti aduc nimic ! Oamenii , creaturi cu multiple fete , nu vor rata nici-o ocazie de a te fute , prin fata , prin spate , nu conteaza , toti vor sa te vada la pamant , sa nu mai misti , sa nu mai respiri ... 
Am nevoie de aer , parca ma sufoc , parca nu mai misc , totul se invarte pe loc . Si sincer m-am saturat , stau prost cu rabdarea , poate e un defect , un dezavantaj , numeste-l cum vrei , oamenii ma transforma intr-un om fara suflet . Ii incredintez sufletul Lui Dumnezeu , sa aiba grija de el , poate asa nimeni nu ma va mai rani , nimeni nu ma va mai calca in picioare . Nu vreau faima , nu vreau bani gramada , vreau doar cat sa pot duce o viata cat de cat okay . 
Si inca nu imi revin , trag de mine ca de un cacat de cal si nu sunt rasplatit cu nimic , nu astept mare lucru , vreau sa fiu observat , sa primesc un pic pentru munca si efortul pe care il depun , vreau sa nu fie nevoie sa plang pentru ca lumea isi bate joc . Vorba aia , fie roata si patrata , tot se-ntoarce ea o data , dar nu doresc raul nimanui asa cum altii mi-l doresc mie , nu vreau sa vad oameni suferind , nu vreau sa vad oameni murind de foame , oameni care nu au unde sa doarma si mor pe afara din cauza frigului , nu mai vreau sa vad asta ! Vreau o viata mai buna , vreau ca-n fiecare dimineata soarele sa rasara de parca ar fii primavara , Dumnezeu sa-mi sopteasca , ca va fii bine , ca va avea grija de mine , chiar daca altii imi vor raul , vreau ... sa fie bine ! 
Cat de trist e totul , cat de gol ma simt , cu lacrimi in ochi , cu inima zdrobita , dezamagit de oameni , increderea pierduta total in umanitate , parca nici mainile nu pot scrie tot ce zboara in mintea mea , parca ceva nu ma lasa , parca nu vrea sa iasa , parca ... Totul e in zadar ... Si tata , tata trage din greu pentru amandoi si vreau sa-l ajut , vreau sa-l vad fericit , vreau sa pot face ceva , vreau ! Vreau sa arat ce pot , vreau sa ma remarc , e momentul meu , trebuie sa stralucesc , trebuie sa fac ceva , trebuie ... 
Ce curva-i viata , ce curve-s oamenii , cum sa mai ai incredere cand totul i jurul tau se darama mai repede decat 9/11 ? Fuck this , I need some time alone ... 
Si cat despre tine , iubito , te iubesc , insa nu stiu cat mai rezist asa . Noapte buna ! 

Imi va fii dor ...

Mi-e greu sa cred ca intr-adevar scriu asta , dar imi va fii dor de orasul meu , chiar daca de cele mai multe ori mi-e greu sa cred ca traiesc aici . Imi va fii dor de strazile minunate , de verdeata , de aerul partial curat , de prieteni , de piese  , de sora-mea , iar de prieteni, imi va fii dor sa ma imbat noapte si sa dorm ca un copil inghitand tantari , imi va fii dor sa respir acest aer , sa traiesc pentru a iubi acest loc ... Imi va fii dor ! 
Cred ca imi va fii dor pana si de aleile intuncate pe care mi-e teama sa pasesc noaptea , imi va dor sa zambesc aici , sa rad aici , sa simt aici ... 
Nu cred ca o sa postez asta , desi am lacrimi in ochi cu gandul ca plec , ca voi lipsi , ca nu voi mai vedea luna de aici ... Niciodata nu voi inceta sa iubesc acest oras ! Imi curge prin vene sangele lui Iancu , sufletul meu va ramane aici mereu ! Nu vreau sa mai scriu si daca e sa plang , iau lacrimile-n sicriu ! 

Mi-e Dor

 Mi-e dor și mor și rămân fără aer ,  
 Inc-o zi în care cu lipsa ta mă-ncaier  
 Te iubesc , vreau să-ți simt zâmbetul , 
 Vreau să fii aici când ating pământul .  
  
 Nimic nu se compară cu durerea din piept ,  
 Nici măcar faptul c-ai plecat indirect 
 Inima mi se zbate , cerul plânge ,  
 O viață lângă tine nu mi-ar ajunge . 
  
 M-apasă dorul , crede-mă , e greu ,  
 Nu pot visa plângând mereu  
 Copacii îmi vorbesc , îmi spun de tine ,  
 Ești admirabilă , ai ceva-n privire . 
  
 Acea sclipire ce-mi luminează sufletul ,  
 Precum stelele de pe cer îmi luminează drumul . 
 Acel drum obscur și rece ,  
 Care se pare că pe lângă tine trece .  
  
 Frunzele cad , devin tot mai arămii ,  
 Zâmbetul tău piere , dar nu și dorința de a-l privi  
 Mii de fețe s-ascund în mulțime ,  
 Și-n fiecare te văd  pe tine .  
  
 Și caut lumina , în toiul nopții ,  
 Luna mi-e alături , în ciuda sorții  
 Visele-mi devin tot mai greu de atins ,  
 Căci plecând , m-ai trimis în abis.  
  
 Îmi lipsești , nu-mi voi uita cuvântul ,  
 Te voi iubii până se va rupe pământul 
 Lacrimile nu te vor aduce înapoi ,  
 Și totuși , încă mă gândesc la noi ... 
  
 Vreau să cred că-ți vei amintii de mine ,  
 Când vei zâmbii sub lună , știi bine  
 Te va proteja sub razele sale ,  
 Chiar dac-ai lăsat o viață fără culoare ! 

Magie

E luna plina , ca prin magie , 
Iti vad zambetul , asternut pe hartie .
Octombrie , plina de nopti senine , 
Anotimpul aramiu , preferat langa tine .

Lacrimi , suspine , natura moare , 
Nici-un zambet , nici-o voce-n zare .
Copii pe strazi, tinandu-se de mana ,
In sufletul meu , o continua furtuna ...

Cu pasi marunti , ma-ndrept spre tine , 
Alergi printre flori , te ascunzi de mine .
Inchid ochii , dispari , te pierzi in multime , 
E rece-n jur si nu-i deloc bine . 

Te lasi purtata de nori pana la stele , 
Vezi tot... Simti clipele grele .
Luna te-ndeamna sa cobori pe pamant, 
Vom fii iar noi , intr-un loc sfant . 

E una dintre acele bolnave nopti,
Cand te zbati si crezi ca poti 
Sa depasesti momentele fara ea , 
Sa trec prin viata singur , sigur ar durea . 

CA prin magie , privind cu ochiul mintii, 
In departare-i soare , iar aici se lupta sfintii !
As muta munti , ca sa ma asculti , iubito , 
Dar ca si soarele , glasul imi apune intr-o clipa ...

Timpul trece , e tot mai rece , 
Nu pot sa cred , c-am lasat-o sa plece .
Mi-e dor! Strig , dar nu m-aude .
E trist , ca i viitorul ei nu ma include . 

Ca prin magie , pasesc printre sicrie , 
Suspinanand dupa "natura vie"
Sa-ti vad ochii , macar o clipa, 
Si ca prin magie , sa cad in ispita.

E-ntuneric si ploua , suflet pustiit , 
E trecut de doua , intr-un oras parasit .
Inca o astept , i-am cules flori , 
Nu vine ... In schimb se mai aduna nori .

Vad totul prin fum , a noastra poveste , 
Cum zambeai , la doua cuvinte maiestre 
"Nu e totul pierdut" , imi sopteste un inger , 
"Dar e totul schimbat" , o aud cum plange.

Lacrimile sunt grele , dar tine capul sus , 
Viata nu se termina , aproape de apus .
Noaptea e cu  mine , aici , aproape , 
Luna-mi zambeste printre dulci soapte . 

Ca prin magie , intr-o dimineata cu soare , 
Apari zambind , cu ochii mici, in par c-o floare .
Oh, tu, suflet pierdut , unde ai fost , oare ? 
Mi-ai lipsit , zambeste-mi , caci doare . 

Ochii tai de un albastru ca Cerul ,
Mi-au lipsit , ca-n bucate piperul .
Te rog, atinge-ma , readu-ma la viata , 
Caci fara tine, a fost doar ploaie si ceata.

Simte-mi inima , s-a zbatut de dor , 
Ce senin e Cerul , aproape nici-un nor. 
Ca prin magie , as putea , incet, sa zbor
Dar nu-ti dau drumul , iar , te ador !

Nu e vorba de rime si foi , 
E vorba de tine si noi , 
Amandoi , Bucurandu-ne impreuna , 
Vocea ta suava, tine-ma de mana . 

Ca prin magie , nu ma satur de tine , 
Natura-mi zambeste , esti langa mine 
E octombrie , unu , chiar prima zi , 
Nici-un vis vis urat nu ma va trezi !