Dezamagit !

Simt ca cineva sau ceva mi-a smuls sufletul , am o stare atat de proasta , sunt un idiot . Simt cum se pierde totul , in jurul meu e negru , nici-un tunel , nici-o luminita , nici un tren care sa ma readuca la realitate , nimic ... 
Viata e o curva , isi bate joc de mine , Diavolul isi baga coada cand iti intorci privirea spre Dumnezeu si nu o mai arzi aiurea . Aici nu e loc de joaca , nu e loc de stat pe loc , vrei sa-ti faci un viitor , trebuie sa fii rapid , sa gandesti repede , sa fii eficient . 
Cica in viata ai doar o sansa , daca o ratezi , totul se duce pe pula ! Trebuie sa te remarci in multime , nu e de ajuns sa fii special , talentat , sa ai un zambet frumos , caci cacaturile astea nu iti aduc nimic ! Oamenii , creaturi cu multiple fete , nu vor rata nici-o ocazie de a te fute , prin fata , prin spate , nu conteaza , toti vor sa te vada la pamant , sa nu mai misti , sa nu mai respiri ... 
Am nevoie de aer , parca ma sufoc , parca nu mai misc , totul se invarte pe loc . Si sincer m-am saturat , stau prost cu rabdarea , poate e un defect , un dezavantaj , numeste-l cum vrei , oamenii ma transforma intr-un om fara suflet . Ii incredintez sufletul Lui Dumnezeu , sa aiba grija de el , poate asa nimeni nu ma va mai rani , nimeni nu ma va mai calca in picioare . Nu vreau faima , nu vreau bani gramada , vreau doar cat sa pot duce o viata cat de cat okay . 
Si inca nu imi revin , trag de mine ca de un cacat de cal si nu sunt rasplatit cu nimic , nu astept mare lucru , vreau sa fiu observat , sa primesc un pic pentru munca si efortul pe care il depun , vreau sa nu fie nevoie sa plang pentru ca lumea isi bate joc . Vorba aia , fie roata si patrata , tot se-ntoarce ea o data , dar nu doresc raul nimanui asa cum altii mi-l doresc mie , nu vreau sa vad oameni suferind , nu vreau sa vad oameni murind de foame , oameni care nu au unde sa doarma si mor pe afara din cauza frigului , nu mai vreau sa vad asta ! Vreau o viata mai buna , vreau ca-n fiecare dimineata soarele sa rasara de parca ar fii primavara , Dumnezeu sa-mi sopteasca , ca va fii bine , ca va avea grija de mine , chiar daca altii imi vor raul , vreau ... sa fie bine ! 
Cat de trist e totul , cat de gol ma simt , cu lacrimi in ochi , cu inima zdrobita , dezamagit de oameni , increderea pierduta total in umanitate , parca nici mainile nu pot scrie tot ce zboara in mintea mea , parca ceva nu ma lasa , parca nu vrea sa iasa , parca ... Totul e in zadar ... Si tata , tata trage din greu pentru amandoi si vreau sa-l ajut , vreau sa-l vad fericit , vreau sa pot face ceva , vreau ! Vreau sa arat ce pot , vreau sa ma remarc , e momentul meu , trebuie sa stralucesc , trebuie sa fac ceva , trebuie ... 
Ce curva-i viata , ce curve-s oamenii , cum sa mai ai incredere cand totul i jurul tau se darama mai repede decat 9/11 ? Fuck this , I need some time alone ... 
Si cat despre tine , iubito , te iubesc , insa nu stiu cat mai rezist asa . Noapte buna ! 

Imi va fii dor ...

Mi-e greu sa cred ca intr-adevar scriu asta , dar imi va fii dor de orasul meu , chiar daca de cele mai multe ori mi-e greu sa cred ca traiesc aici . Imi va fii dor de strazile minunate , de verdeata , de aerul partial curat , de prieteni , de piese  , de sora-mea , iar de prieteni, imi va fii dor sa ma imbat noapte si sa dorm ca un copil inghitand tantari , imi va fii dor sa respir acest aer , sa traiesc pentru a iubi acest loc ... Imi va fii dor ! 
Cred ca imi va fii dor pana si de aleile intuncate pe care mi-e teama sa pasesc noaptea , imi va dor sa zambesc aici , sa rad aici , sa simt aici ... 
Nu cred ca o sa postez asta , desi am lacrimi in ochi cu gandul ca plec , ca voi lipsi , ca nu voi mai vedea luna de aici ... Niciodata nu voi inceta sa iubesc acest oras ! Imi curge prin vene sangele lui Iancu , sufletul meu va ramane aici mereu ! Nu vreau sa mai scriu si daca e sa plang , iau lacrimile-n sicriu ! 

Mi-e Dor

 Mi-e dor și mor și rămân fără aer ,  
 Inc-o zi în care cu lipsa ta mă-ncaier  
 Te iubesc , vreau să-ți simt zâmbetul , 
 Vreau să fii aici când ating pământul .  
  
 Nimic nu se compară cu durerea din piept ,  
 Nici măcar faptul c-ai plecat indirect 
 Inima mi se zbate , cerul plânge ,  
 O viață lângă tine nu mi-ar ajunge . 
  
 M-apasă dorul , crede-mă , e greu ,  
 Nu pot visa plângând mereu  
 Copacii îmi vorbesc , îmi spun de tine ,  
 Ești admirabilă , ai ceva-n privire . 
  
 Acea sclipire ce-mi luminează sufletul ,  
 Precum stelele de pe cer îmi luminează drumul . 
 Acel drum obscur și rece ,  
 Care se pare că pe lângă tine trece .  
  
 Frunzele cad , devin tot mai arămii ,  
 Zâmbetul tău piere , dar nu și dorința de a-l privi  
 Mii de fețe s-ascund în mulțime ,  
 Și-n fiecare te văd  pe tine .  
  
 Și caut lumina , în toiul nopții ,  
 Luna mi-e alături , în ciuda sorții  
 Visele-mi devin tot mai greu de atins ,  
 Căci plecând , m-ai trimis în abis.  
  
 Îmi lipsești , nu-mi voi uita cuvântul ,  
 Te voi iubii până se va rupe pământul 
 Lacrimile nu te vor aduce înapoi ,  
 Și totuși , încă mă gândesc la noi ... 
  
 Vreau să cred că-ți vei amintii de mine ,  
 Când vei zâmbii sub lună , știi bine  
 Te va proteja sub razele sale ,  
 Chiar dac-ai lăsat o viață fără culoare ! 

Magie

E luna plina , ca prin magie , 
Iti vad zambetul , asternut pe hartie .
Octombrie , plina de nopti senine , 
Anotimpul aramiu , preferat langa tine .

Lacrimi , suspine , natura moare , 
Nici-un zambet , nici-o voce-n zare .
Copii pe strazi, tinandu-se de mana ,
In sufletul meu , o continua furtuna ...

Cu pasi marunti , ma-ndrept spre tine , 
Alergi printre flori , te ascunzi de mine .
Inchid ochii , dispari , te pierzi in multime , 
E rece-n jur si nu-i deloc bine . 

Te lasi purtata de nori pana la stele , 
Vezi tot... Simti clipele grele .
Luna te-ndeamna sa cobori pe pamant, 
Vom fii iar noi , intr-un loc sfant . 

E una dintre acele bolnave nopti,
Cand te zbati si crezi ca poti 
Sa depasesti momentele fara ea , 
Sa trec prin viata singur , sigur ar durea . 

CA prin magie , privind cu ochiul mintii, 
In departare-i soare , iar aici se lupta sfintii !
As muta munti , ca sa ma asculti , iubito , 
Dar ca si soarele , glasul imi apune intr-o clipa ...

Timpul trece , e tot mai rece , 
Nu pot sa cred , c-am lasat-o sa plece .
Mi-e dor! Strig , dar nu m-aude .
E trist , ca i viitorul ei nu ma include . 

Ca prin magie , pasesc printre sicrie , 
Suspinanand dupa "natura vie"
Sa-ti vad ochii , macar o clipa, 
Si ca prin magie , sa cad in ispita.

E-ntuneric si ploua , suflet pustiit , 
E trecut de doua , intr-un oras parasit .
Inca o astept , i-am cules flori , 
Nu vine ... In schimb se mai aduna nori .

Vad totul prin fum , a noastra poveste , 
Cum zambeai , la doua cuvinte maiestre 
"Nu e totul pierdut" , imi sopteste un inger , 
"Dar e totul schimbat" , o aud cum plange.

Lacrimile sunt grele , dar tine capul sus , 
Viata nu se termina , aproape de apus .
Noaptea e cu  mine , aici , aproape , 
Luna-mi zambeste printre dulci soapte . 

Ca prin magie , intr-o dimineata cu soare , 
Apari zambind , cu ochii mici, in par c-o floare .
Oh, tu, suflet pierdut , unde ai fost , oare ? 
Mi-ai lipsit , zambeste-mi , caci doare . 

Ochii tai de un albastru ca Cerul ,
Mi-au lipsit , ca-n bucate piperul .
Te rog, atinge-ma , readu-ma la viata , 
Caci fara tine, a fost doar ploaie si ceata.

Simte-mi inima , s-a zbatut de dor , 
Ce senin e Cerul , aproape nici-un nor. 
Ca prin magie , as putea , incet, sa zbor
Dar nu-ti dau drumul , iar , te ador !

Nu e vorba de rime si foi , 
E vorba de tine si noi , 
Amandoi , Bucurandu-ne impreuna , 
Vocea ta suava, tine-ma de mana . 

Ca prin magie , nu ma satur de tine , 
Natura-mi zambeste , esti langa mine 
E octombrie , unu , chiar prima zi , 
Nici-un vis vis urat nu ma va trezi ! 

Ganduri de Noapte Buna !

 Plâng , întruna plâng , nu pot să mă opresc .  
 Să privesc în jur , simț că mă sting , dar o iubesc ! 
 Totul în jurul meu e gol , se strâng pereții pe mine ,  
 Nu pot respira , mă sufoc , sunt pierdut fără tine . 
 Mi-a pierit zâmbetul , lacrimi curg , îmi pierd cumpătul , 
 Sunt închis în mine ca-ntr-un tunel și nu găsesc capătul .  
 Picioarele-mi tremură , mă simt tot mai slăbit ,  
 Nu mai am lacrimi , nu pot să plâng la nesfârșit ! 
 Întruna te caut , dar nu te găsesc , încerc să-ți zâmbesc ,  
 În gol privesc , lăcrimând că nu te zăresc ... 
 Șoapte îmi mângâie urechile domol ,  
 Sărutarea ta îmi îndulcește buzele , te ador ! 
 Mâinile tale îmi aprind trupul , în ele mă topesc ,  
 Tu , prin ceea ce ești mă faci să simt că te iubesc . 
 Gândul că nu te simt aproape , mă face să împietresc ,  
 Inimă ți-am dat-o , iar acum întreaga viață îți dăruiesc ! 
 Ajută-mă să pășesc , către tine să vin , nu îndrăznesc  
 Învăța-mă să respir , să te strâng la piept , fără să greșesc . 
 Mă pierd cu firea , când îmi spui că mă iubești ,  
 Îmi tremură buzele , când sincer îmi zâmbești. 
 Tu m-ai învățat ce este dragostea , mi-ai dat puterea să zâmbesc ,  
 De când te-am întâlnit , viață mi s-a schimbat , mulțumesc ,  
 Vocea îmi tremură , spunându-ți , noapte bună , te iubesc !  

Predic pentru mase !

Okay , poate ca nu sunt tocmai omul care sa faca asta , poate ca nici titlul postarii nu e intocmai potrivit . Ideea e ca nu vreau sa invat nimic pe nimeni , din moment ce si eu mai am atatea de invatat , dar vreau sa fac lumea sa ma asculte , chiar daca unii o sa creada ca sunt un cacat de hipiot care nu vede decat lapte si miere. 
Din pacate nu e asa , nu vad doar lapte si miere , nu vad unicorni imputiti care alearga fericiti zambind ca niste copii ce tocmai au primit bomboane . Realitatea e mai cruda , mult mai cruda , unii dintre voi stiu asta , altii simt asta , iar unii nu dau doi bani pe sta sau pe sentimentele celor din jur . 
Nu zic ca eu sunt cel caruia ii pasa chiar atat de mult de altii oameni , dar daca stau bine sa ma gandesc, in sufletul meu sunt atatia oameni care candva m-au facut sa zambesc , sa rad, sa simt ca traiesc si ca am pentru ce traii . 
Amintirile raman vii , chiar si cele "urate" pe care ne chinuim sa le inlaturam , pierzand astfel timp pretios de care ne putem bucura acum cat inca suntem tineri si cat inca putem face lucruri care peste zece ani sau mai putin vor deveni "nepotrivite" . 
Am atatea in cap incat nici nu stiu ce sa scriu intai , vreau ca lumea sa se bucure mai mult de viata , sa fie recunoscatori pentru aerul ce il respira , sa zambeasca mai des , sa se elibereze de stres , de probleme , de griji . Cred ca indiferent de problemele pe care le ai , inca poti zambi , inca te poti gandi ca va fii bine si ca totul depinde de tine , de vointa si de curajul tau .
In viata iti trebuie mult curaj chiar si sa pasesti , si atunci iti asumi un risc . Fa totul sa fie la fel de frumos ca prima zi de primavara , bucura-te ca un copil , traieste ca si cum maine nu ar mai fii , ia-ti inima in dinti si fa tot ce pana zi parea imposibil , oamenii trebuie sa traiasca , nu doar sa existe ! 
Si dupa o noapte lunga , scriind toate astea , realizez ca nici eu nu fac tot ce ar trebui facut , sper sa ajut , sper sa pot fii de folos. 
Nu fac asta pentru mine , in fond, tot ce e aici , e mereu in capul meu , ideile astea se joaca cu creierul meu de prea mult timp. 
Cred ca fara lacomie , ipocrizie , orgolii date cap in cap , lumea ar fii un loc mai bun . Asta depinde de noi , daca vrem sa acceptam schimbarea , daca suntem pregatiti pentru necunoscut (mie mi se pare incitant) , daca vrem o lume mai buna (si nu ca sa ne suga de pula) . 
Sincer , mi se pare ca traim o mare minciuna , ne mintim in fiecare zi ca suntem bine , cand defapt sunt atatea de spus si totusi ti-e frica sa le lasi sa iasa , cand ne zambim amical , cand ne prefacem ca e bine sau rau , cand crezi ca daa oferi un leu sau o tigara unui cersetor esti considerat erou sau crezi ca poti schimba lumea ajutand un om . Intai ajuta-te pe tine , apoi ai grija de ceilalti . 
Putini sunt cei carora le pasa , dar asta se poate schimba , nu intr-o zi , nu intr-un an , dar este posibil. Nu lasa pe  nimeni sa se joace cu sentimentele tale , nu lasa pe nimeni sa te calce in picioare , fii mereu acolo cand numele iti este rostit . Ar trebui sa nu mai barfim atat si sa ne vedem de viata ca e scurta al dracu si nimeni nu-ti da timpul pierdut inapoi si crede-ma ca oricum de mult ai spera sa te reincarnezi intr-o vaca , nu se va intampla. 
Traieste-ti visele pana la ultimul , chiar daca toti nu sunt de acord cu asta , candva vor in intelege ca ceea ce este important pentru tine trebuia sa fie important si pentru ei , iubeste-ti aproapele , nu din mila si din compasiune si lacrimi false , fii tu , alege-ti singur cararea pe care vrei sa pasesti in viata . Nu mai asculta de nimeni decat de tine , fa tot ce crezi ca e bine , greselile se platesc , dar nu scump daca va trebui sa ti le platesti tie . 
Nu dispera , Dumnezeu e sus si sigur te priveste acum , stie tot ce vrei sa faci , stie totul . Ignoranta ne-a adus unde suntem astazi , priveste-te-n oglinda , iti place ce vezi ? Acum priveste in interiorul tau si nu te mintii , nu cred ca , "continutul" e la fel de frumos precum ambalajul . Frumusetea vine din suflet , oricat de mult incerci sa "arunci" machiajul pe fata , oricat de mult tragi la sala de forta , indiferent de cat este de frumos un corp , nu te poti indragostii cu adevarat de asta ! 
Ar mai fii atatea de spus , dar as strica toata distractia daca as scrie ot dintr-o data . 
Multumesc Lui Dumnezeu pentru ca ma trezeste in fiecare zi , Ii multumesc pentru ca sunt sanatos si pentru ca am motive de a zambii ! 
Pace ! 

Alta noapte alba

Nu stiu cum sa incep , insa stiu ca trebuie sa o fac. Nu o fac pentru ca singuratatea ma sperie, ci pentru ca simt asta . Mi-a fost frica sa scriu , simteam o retinere , o forta care ma tinea in spate , parca ceva , sau cineva , ma oprea ... 
Toate ideile mi se incurca in cap din cauza ca sunt distrus de tot felul de lucruri din jur , asta ma face sa cred ca sunt un om slab , moale , desi incerc sa nu-mi implementez astfel de lucruri in cap. 
Am nevoie de o "umbrela" sa ma protejeze , sa ma pot simtii in siguranta , vreau sa respir aer proaspat , sa-mi limpezesc mintea , sa-mi purific sufletul cu ajutorul lui Dumnezeu. 
Nu as vrea sa ma schimb , nu as vrea sa schimb nimic , pe nimeni , viata e frumoasa , desi uneori ma depaseste , o simt cum trece pe langa mine iar eu privesc neputincios ... ca un copil privind spre soare nestiind ce se intampla . 
Deseori imi repet ca noapea e cea mai buna prietena a mea , simt ca ma intelege , ca imi e alaturi , ma sprijina , e umarul pe care plang , ochii mici care ma privesc indeaproape , chipul care-mi zambeste . 
Intreaga mea viata sta intre luna si stele , intre cantecul greierilor si rasetelor muzelor . 
Dimineata ma imbratiseaza cald , razele soarelui imi mangaie chipul , ascunzand astfel , durerea ce o ascund ochii ...
Dupa o alta noapte lunga si absolut dementa aceiasi voce din cap , care defapt e subconstientul meu bolnav , imi "bantuie" mintea , imi tulbura visele , imi amesteca gandurile ... Parca-s nebun !
Se spune ca in fiecare dimineata , tu alegi cum iti vei trai o noua zi din viata , ei bine , nu am mai trait o dimineata de luni de zile , mi-e dor ... 
Vreau soarele diminetilor de septembrie la fel cum vreau iubirea , la fel cum imi vreau parintii . 
Nu ma pot satura de aceasta vara tarzie , o iubesc !