Scris

Uneori îmi vine să mă atârn de o grindă
Să nu-mi mai văd chipul veşnic trist în oglindă
Îmi vine s-alerg, sătul fiind să tot încerc
Să mă desprind de întreg cu un scenariu inert
Tuşesc ca un astmatic răpit de terorişti
Fără tratament viaţa e o cursă. Te rişti?
Iau plasă, iau sac, mi-aş lua şi o ghenă
Când tot ce fac e să muşc tare din migrenă
Caut pacea eternă alături de ce mă întregeşte
Şi măresc pasul în loc să joc calm şi turceşte
Prins în aceiaşi pasă proastă ca americanii-n Vietnam
Sunt pe punctul de a pune la bătaie tot ce am
Mă lupt cu texte, în goana după entităţi extraterestre
Trec peste oameni care se roagă statuilor ecvestre
Scriu despre orice, dar simt că mi-am uitat ţelul
Am pană la profunzime şi am uitat refrenul
Nu vreau să joc vreun rol, am fost mereu simplu
Mai mereu singur, cu privirea pe titlu
Îmi doresc s-ajung la radio şi scriitor
Voi scrie să m-aud îndepărtându-mă de decor!