luni, 9 septembrie 2013

Râsul

O luptă cu gânduri sufocante, 
Sufocate, visând dreptate
Visând la tine-n noapte
Şi zi după zi căutând fapte .
Noptile-s scurte, timpul limitat
Ce simt, ce spun, e complicat
Defapt ador să te vreau aici
Împreună să-nfruntăm frici !

Parcă nu-s cuvintele mele
Parcă plâng cu praf de stele
Parcă vreau prea mult şi parcă
Începe totul cu "A fost odată" .
Încerc să te am chiar dacă
Mă împiedic des şi totodată
Ce simt e ca briza sărată, 
Dar mă îndulceşti îndată .

Scriu de nebun sentimente ciudate
Pe foi murdare de şoapte,
Fapte, sunt toate la locul lor
Aşteaptă să vezi dincolo de nor .
Şi cred că totul e mai simplu,
Cu râsul tău ca titlu
Şi noaptea e rece , se simte
Ca paşii tăi grăbiţi în minte.

Sunt atâtea de spus , dar nu iasă 
Zâmbeşte, iubito, te aştept acasă
Te vreau mai mult ca orice altceva
Eşti mai presus de stele, viaţa mea.
Eşti aerul proaspăt , eşti glasul,
Sufletului meu când ceasul, 
Se bucură de roua dimineţii
Şimţind că-mi dai culoare vieţii .

Un comentariu:

  1. Foarte frumoasă. Percep în aceste versuri, un strigăt de disperare amestecat cu un optimism, scos în faţă parcă din dorinţa de a ascunde... frica. Îmi place foarte mult.
    Profundă.

    RăspundețiȘtergere