Tic-Tac

M-am săturat s-aud ticăitul 
S-aştept neputincios să treacă timpul 
Sfârşitul nu e decât pansament pe rană 
Viaţa de apoi nu e decât parastas şi pomană.
Nimicuri înşirate-n minte 
Minciuni , oameni de nimic şi comercianţi de cuvinte
Nu mai atingi răsăritul , soarele te loveşte 
Te bucură asfinţitul , e singurul care-ţi mai zâmbeşte
Nu merită să te încrezi în persoane
Oamenii au murit , e plin de lighioane 
Părinţii îşi părăsesc copiii , uită de valori 
Uită de dragoste şi de ale vieţii fiori 
Culori mor , curcubee sinucigaşe
Sătule de promisiuni şi lacrimi false .
Sufletul îmi cere altceva , dar sunt singur...
Mă simt abandonat şi aş vrea 
Acea rază de soare , o scăpare
Pe ceafă o suflare şi lumina de la lumânare 
Am obosit să lupt şi totuşi trag 
Zâmbesc , încerc , mă zbat
Ating pustiul , mă îndepărtez de absolut 
Când de la oameni nu primeşti nici ce ai avut 
Tic-tac , timpul trece 
Tic-tac şi mă lasă tot mai rece .

Fragment

Urcând scările am simţit că pierd controlul

Am văzut cerul prin tavan şi am atins subsolul

Mirosul paşilor grăbiţi îl simt parcă în tâmplă

Se întâmplă să cad şi să mă lovesc de stâncă .

Aer curat n-am , doar cer senin , lună şi stele 

Gânduri alergând , fără suflete , doar piele 

Fără vise aprinse , atinse sau interzise 

Fără inimi , oameni şi iubiri promise .