Schiţă

Nu e nimic , doar o schiţă
Un suflet , o foaie şi o peniţă
O lumină albastră în temniţă
Închisă de mişei fără voinţă.

Ochi mari şi putrezi în abis
Privesc în gol în spaţiu închis
E tot ce au , cu lacrimi au scris 
Cu suflet deschis şi au promis . 

Linia de sosire e singura scăpare
Singurul premiu , c-am vărsat sudoare
Am pus preţ pe lucruri mici , care
Azi îmi sunt unica valoare . 

Mi-am promis să fiu , să scriu 
Chiar şi din suflet pustiu 
Din adâncul vieţii , din sicriu 
Pot , fac şi îndur ce-i timpuriu . 

Ca dintr-un acvariu cu prădători 
Ma înalţ şi plutesc printre nori
Viaţa e frumoasă şi dimineaţa-n zori
Până când adorm cu visuri în culori.

Am plâns , am râs , sunt fericit 
Am iubit , am rănit , dar m-am trezitt
Am ţipat , m-am ascuns , dar am zâmbit 
Sunt aici şi rămân până la infinit.

Ochi Mari

Ploua torenţial pe străzi pustii
Lacrimi din Cer pentru suflete vii
Dumnezeu ne priveşte , însă nu-I dăm importanţă
Credinţa e o mască într-o lume de gheaţă .

Invidia ne roade sufletele goale 
Suntem mişei , nişte miei în rafale
Lipsiţi de speranţă vrem totul
Orbiţi de ignoranţa ne pierdem somnul .

Diavolul ne îndrumă spre minciună,
Cu ranchiună , o lume nocturnă
E plin de ură , din noi se hrăneşte
Căci întunericul din noi izvoreşte .

Nu sunt un sfânt , înconjuat de păcat
Trăiesc la limită într-un glob spart
Îngerii coboară când defapt , 
Diavolii se înalţă în minţile praf.

Mi-e frică , totul este pe dos 
Falşi creştini pe Pământ bolnăvicios.
Timpul se pierde în infinitul Univers
Stres , temeri , gânduri şi dispreţ.

Nopţile sunt lungi , timpul e pierdut
Demonii râd , lacrimi nu curg .
Lumea se învârte , totul e ciudat
Otrăvim planeta cu fiecare păcat . 

Ne lăsăm conduşi de gânduri negre 
Ce aduc moarte şi nimic nu credem 
Am creat o minciună , folosim scuze
Când toţi ne atacă cu ură pe buze . 

Suntem atât de mici în Univers 
Stropi de ploaie fără sens 
Plantele ne lipsesc , la fel şi gândirea 
Alergăm dupa Diavol pierzându-ne nemurirea. 

Viaţa e scurtă , o continuă luptă 
Fii o brută , dar la final ascultă 
Toţi plătim pentru greşelile făcute 
Toţi murim între suflete mute . 


Trăieşti din plin o viaţă de şarpe 
Otrăvind suflete cu mincinoase şoapte.

Paradisul pare tot mai departe
Când te hrăneşti cu iluzii deşarte.

Suflete

Noaptea din umbră apar
Ca un copil cu suflet murdar
E fum , e ceaţa , e întuneric
Şi-mi doresc să fiu puternic .

Vin parcă dintr-un somn veşnic
Sunt nevrednic , însă prezic
Viitorul dintr-o cuşcă de cristal
Cu capul pe piedestal , brutal.

Înlătur teama , clopotele bat
E momentul adevărului , mă zbat
Între vis şi cruda realitate
Între coşmar şi sticle sparte.

Înaintez cu privirea rece , în gând,
Am un singur ţel , să mor luptând
Îmi vreau libertatea şi viaţa
Să simt eternitatea dimineaţa.

Sunt un demon între fiinţe tăcute
Lupta continuă pentru idealuri slute
Zâmbesc , îmi ascund privirea
Încă nu mi-am pierdut sclipirea.

Alerg printre cuvinte ce-ngheaţă
Suflete vii ascunse-n ceaţă
Parcă aerul devine irespirabil
Îmi pierd minţile ca un contribuabil.

Ploaia îmi acoperă întreg chipul
Ascunde lacrimi ce opresc timpul
Se întâmplă să-mi pierd sensul 
Să râd , să implor Universul .

Dragostea mea pentru viaţă , 
Atârnă de un fir de aţă 
Tragic , într-un film mut 
Scris pe file de un suflet crud.

Şi totuşi păşesc printre zile , 
Printre umbre , stele şi file
Vocile din cap se repetă mereu 
Acelaşi vinil , culoarea lui Dumnezeu .

Nu e blasfemie , nu sunt ridicol
Nu e euforie , e doar un suflet gol
Sunt naiv privind răsăritul
Realizez c-am pierdut timpul . 

Alerg în zadar , e bizar ,
În acelasi culoar al murdarului bazar. 
Într-o clipă am pierdut totul ,
Singur fiind m-a părăsit norocul . 

Lupte din Umbră

Urmăreşte-mi paşii din umbră
Arată-mi calea , fie ea şi sumbră
Luminează-mă când rătăcesc în noapte
Sunt numai al tău , aici , departe.

Între visuri şi destin mă zbat 
Creez drumul pe care-l străbat 
Sunt prins într-un război de durată
Mintea şi inima nu se împacă .

Mă seacă , îmi pierd conştiinţa 
Mă lupt cu voinţa invocând credinţa.
Sunt trup şi suflet şi tot un zâmbet
Sunt al tău , aici , unde cuget . 

Sufletul îmi arată trecutul magic 
Când defapt tot ce simt e tragic
Mă trage-n jos , pune sare pe rană
Mă trezeşte-ntr-o adâncă dramă.

Mintea însă îmi arată oportunităţi
Îmi dă curaj să mă impun între toţi
Îmi netezeşte drumul pavat cu aur
Diavolul râde însă speră să nu-l aud.

Tremur pe drumuri cuprinse de ură
Unde toţi vor să-ţi dea o lovitură
Să muşte din tine , să te sacrifice
Minţind zâmbind că vor să te purifice . 

Vreau să cred că te-am găsit
Că nu mă mint , că te simt 
Am nevoie de aer în capsula timpului 
Căci totul cade pradă întunericului . 

Liniştea preia frâiele vieţii 
Împotriva voinţei , în voia ceţii
Simt durerea , sunt slăbit 
Am câştigat o luptă pentru nimic . 

Într-un final contează că respir 
Că trăiesc , că iubesc în sictir
Mi-e frică de ce am devenit 
Poate într-o zi o să mă sinucid . 

Lpte peste lupte şi poate 
Cândva voi trece peste toate
Aud ţipete-n noapte , sub lună,
Sub stele totul se preface-n ciumă!

Nu ştiu cine sunt şi ce caut aici
Ştiu doar că nu plec când îmi zici
Simt ură-n suflet , mai mult decât puţin
O să stau treaz , să văd ce devin ! 

Ultimele Cuvinte

Ce rost mai au ultimele cuvinte ? 
Îmi fierb în minte , printre , 
Speranţe şi gânduri ascunse
Poveşti nespuse , limite nepătrunse.

Şi totuşi ai plecat , pe acelaşi drum 
Pe care ai venit , parcă din fum .
Nu regret , însă ar mai fii atătea ,
De spus , dar îmi ajunge liniştea .

O să-ţi simt lipsa , desigur 
Însă sunt mai bine singur 
Nu mă mint , nu sunt ipocrit
Te-am rănit , dar m-am liniştit .

Trecutul e acolo , într-o carte veche 
Ascunsă de îngeri care stau de veghe.
Sentimente?! Parcă nici nu au fost
N-are rost , e totul trist , anost . 


Luna , şi ea , a plecat odată cu tine
Căutând pacea , departe de mine , 
În fine , e bine aşa cum e 
Fără lacrimi între zâmbete.

Nu regret , poate c-aşa a fost scris 
N-am făcut nici-un compromis
N-am nimic de zis , în acest moment
N-am pierdut nimic , oricum eram absent.

Cuvinte fără sens îmi vin în minte
Cănd te văd , inima nimic nu simte . 
Sunt atât de gol înauntru , n-am glas
Am lăsat în urmă tot ce am tras . 

Meriţi totul , însă nu de la mine 
Sunt idiot , dar nu mai ţine
Mi-ai vândut sufletul pentru puţin
Pentru câateva clipe rupte dintr-un film . 

Şi ca din senin apari şi dispari 
Ca luna şi laşi un gust amar
Îţi dăruiesc un trandafir roşu aprins
Însă petalele se pierd în abis ...

S-a stins tot ce a contat cândva
Nu te-am pierdut , am găsit liniştea
Am privit Diavolul în ochii reci , 
L-ai urmat şi te-am lăsat să pleci ... 

Primăvara

Primăvară , mi-ai lipsit mult
Te-am căutat pe acelaşi drum
Plin de flori , într-un decor trist
În abis , am pierdut un vis.

Stropi de ploaie , îmi mângâie faţa 
Tu m-ai invăţat să ador dimineaţa
Mulţumesc , Doamne , e anotimpul meu
Viaţa în zilele care trec mai greu .

E minunat să simţi cum totul renaşte
Din cenuşă-n aur , până de Paşte 
Mirosul florilor , aroma , te înalţă
Către nori , despre viaţă te-nvaţă.

Trăieşte , iubeşte si simte
Primăvara-n simple cuvinte
în minte , soarele răsare 
Îşi face loc printre rafale .