Mijloc de saptamana , luna plina ,
Sfarsit de noiembrie , simpla rutina .
Pamantul se invarte , eu stau pe loc ,
Cu capul inainte , o sa trec prin foc !
Multe ganduri , nu le fac fata ,
Ma rog doar sa apuc o noua dimineata
O alta viata , un pahar cu apa ,
Curaj , un zambet se dezgroapa .
Suflet gol , ratacind in pustiu ,
Cautand lumina departe de sicriu !
Scriu , visand la pace si armonie ,
Dumnezeu e in suflet , nu pe hartie .
Nu cred ca e rugaciune ,
Doar un fel de a spune ,
Toate lucrurile pe nume ,
Ca nu mi-ajunge asta lume !
Ma rog , desi n-o fac prea des ,
Uneori cred ca doar conversez
Ma stresez , dezarmez ,
dar imi arata lumina sa evadez !
Lacrtimi nu curg , sufletu'-mi arde ,
Ca o vapaie-n vant , vazuta de departe .
Ocolita de toti , simtita doar de El ,
Nu ma abandoneaza . desi gresesc de fel ...
Nu ma tem de moarte , stiu ca vine ,
Nu stiu cand , de ce , cu cine .
Ma tem de oameni , mi-au aratat abisul ,
Insa nu am incetat sa le arat scrisul !
Fiecare zi e un nou inceput ,
Voi recupera tot ce am pierdut
Pun totul in ordine , liniste-n suflet ,
Pace-n jur si nici-un zumzet !
Si da , poate ca ma plang prea des ,
Da' nu gasesc o poarta-n decor, sa ies
Ma prabusesc , gandind prea mult
Am un rol galagios intr-un film mut !
Si vreau sa plec , sa las uitarii ,
Clipele-n cae , duceam lipsa culorii
Ia-ma , Doamne , caci mi-a ajuns aici ,
Uneori ramai fara glas , incercand sa te ridici .
Suflet plin de cicatrici , lacrimi pe obraz ,
Stele pe cer , te privesc cum cazi .
Vreau aer proaspat si un cantec de leagan ,
Vreau s-aud pasarile , nu lumea care ma-ntreaba .
Saptamani trec , in decembrie de vis ,
Fulgii nu cad , caci s-au oprit in Paradis
Intr-un decor trist , totul moare ,
Imi pierd culoarea , ramanand fara suflare ...
Fiecare pas ma doare , cutreierand abisul ,
Diminetile reci parca imi opresc visul
Fiecare zi in parte , parca e tot mai departe ,
De cum eram candva , un strain in noapte .
Drumul catre liniste il parcurg la infinit ,
Rabdarea nu rasare si parca inima mi s-a oprit ,
O lume mai buna ? M-am convins ca nu se poate ...
Oamenii-s prea reci in aceasta realitate !
Sunt trist , dar zambesc , privindu-ma-n oglinda ,
Ca m-asteapta o noua zi , tentat de ispita .
Si mi-e frica , ca gandesc prea mult ,
Si orice as face , ma tem de acest drum .
Sunt imatur , incontinuu caut o iesire ,
Insa ma impiedic si ma indrept spre pierire .
Cu vantul in fata , in dimineti de gheata ,
Incerc sa tin capul sus , trecand prin viata .
Nu stiu ce m-asteapta , mi-e frica sa sper ,
La un viitor mai bun , sub acelasi cer ,
Cu Dumnezeu , vorbesc mereu , dar cred ca nu m-aude ,
Caci durerea e prea mare si nu o mai pot ascunde !
Ma vede cand plang , dar nu m-atinge ,
Nu-L simt , Nu-L vad zambind , se stinge ...
Nu sunt un om prea bun , dar imi cer iertare ,
C-am rupt suflete si n-am daruit macar o floare .
N-am regrete , desi n-a iesit chiar cum speram ,
Insa incerc sa schimb omul care eram .
Poate n-am curaj sa vad totul limpede ,
Insa nu ma tem sa iau in parte zilele .
Frica de viata mi-ar sterge surasul ,
Dar trec prin foc , ocolind plansul !
As spune totul , insa cuvintele pier ,
Sufletul mi-e gol si nu as putea sa zbier ...
