Mi-e Dor

 Mi-e dor și mor și rămân fără aer ,  
 Inc-o zi în care cu lipsa ta mă-ncaier  
 Te iubesc , vreau să-ți simt zâmbetul , 
 Vreau să fii aici când ating pământul .  
  
 Nimic nu se compară cu durerea din piept ,  
 Nici măcar faptul c-ai plecat indirect 
 Inima mi se zbate , cerul plânge ,  
 O viață lângă tine nu mi-ar ajunge . 
  
 M-apasă dorul , crede-mă , e greu ,  
 Nu pot visa plângând mereu  
 Copacii îmi vorbesc , îmi spun de tine ,  
 Ești admirabilă , ai ceva-n privire . 
  
 Acea sclipire ce-mi luminează sufletul ,  
 Precum stelele de pe cer îmi luminează drumul . 
 Acel drum obscur și rece ,  
 Care se pare că pe lângă tine trece .  
  
 Frunzele cad , devin tot mai arămii ,  
 Zâmbetul tău piere , dar nu și dorința de a-l privi  
 Mii de fețe s-ascund în mulțime ,  
 Și-n fiecare te văd  pe tine .  
  
 Și caut lumina , în toiul nopții ,  
 Luna mi-e alături , în ciuda sorții  
 Visele-mi devin tot mai greu de atins ,  
 Căci plecând , m-ai trimis în abis.  
  
 Îmi lipsești , nu-mi voi uita cuvântul ,  
 Te voi iubii până se va rupe pământul 
 Lacrimile nu te vor aduce înapoi ,  
 Și totuși , încă mă gândesc la noi ... 
  
 Vreau să cred că-ți vei amintii de mine ,  
 Când vei zâmbii sub lună , știi bine  
 Te va proteja sub razele sale ,  
 Chiar dac-ai lăsat o viață fără culoare ! 

Magie

E luna plina , ca prin magie , 
Iti vad zambetul , asternut pe hartie .
Octombrie , plina de nopti senine , 
Anotimpul aramiu , preferat langa tine .

Lacrimi , suspine , natura moare , 
Nici-un zambet , nici-o voce-n zare .
Copii pe strazi, tinandu-se de mana ,
In sufletul meu , o continua furtuna ...

Cu pasi marunti , ma-ndrept spre tine , 
Alergi printre flori , te ascunzi de mine .
Inchid ochii , dispari , te pierzi in multime , 
E rece-n jur si nu-i deloc bine . 

Te lasi purtata de nori pana la stele , 
Vezi tot... Simti clipele grele .
Luna te-ndeamna sa cobori pe pamant, 
Vom fii iar noi , intr-un loc sfant . 

E una dintre acele bolnave nopti,
Cand te zbati si crezi ca poti 
Sa depasesti momentele fara ea , 
Sa trec prin viata singur , sigur ar durea . 

CA prin magie , privind cu ochiul mintii, 
In departare-i soare , iar aici se lupta sfintii !
As muta munti , ca sa ma asculti , iubito , 
Dar ca si soarele , glasul imi apune intr-o clipa ...

Timpul trece , e tot mai rece , 
Nu pot sa cred , c-am lasat-o sa plece .
Mi-e dor! Strig , dar nu m-aude .
E trist , ca i viitorul ei nu ma include . 

Ca prin magie , pasesc printre sicrie , 
Suspinanand dupa "natura vie"
Sa-ti vad ochii , macar o clipa, 
Si ca prin magie , sa cad in ispita.

E-ntuneric si ploua , suflet pustiit , 
E trecut de doua , intr-un oras parasit .
Inca o astept , i-am cules flori , 
Nu vine ... In schimb se mai aduna nori .

Vad totul prin fum , a noastra poveste , 
Cum zambeai , la doua cuvinte maiestre 
"Nu e totul pierdut" , imi sopteste un inger , 
"Dar e totul schimbat" , o aud cum plange.

Lacrimile sunt grele , dar tine capul sus , 
Viata nu se termina , aproape de apus .
Noaptea e cu  mine , aici , aproape , 
Luna-mi zambeste printre dulci soapte . 

Ca prin magie , intr-o dimineata cu soare , 
Apari zambind , cu ochii mici, in par c-o floare .
Oh, tu, suflet pierdut , unde ai fost , oare ? 
Mi-ai lipsit , zambeste-mi , caci doare . 

Ochii tai de un albastru ca Cerul ,
Mi-au lipsit , ca-n bucate piperul .
Te rog, atinge-ma , readu-ma la viata , 
Caci fara tine, a fost doar ploaie si ceata.

Simte-mi inima , s-a zbatut de dor , 
Ce senin e Cerul , aproape nici-un nor. 
Ca prin magie , as putea , incet, sa zbor
Dar nu-ti dau drumul , iar , te ador !

Nu e vorba de rime si foi , 
E vorba de tine si noi , 
Amandoi , Bucurandu-ne impreuna , 
Vocea ta suava, tine-ma de mana . 

Ca prin magie , nu ma satur de tine , 
Natura-mi zambeste , esti langa mine 
E octombrie , unu , chiar prima zi , 
Nici-un vis vis urat nu ma va trezi !